Târgu-Jiu: Elena Limbău, învăţătoarea care primeşte scrisori de afecţiune de la elevii săi

Are 30 de ani în învăţământ şi colecţionează planşe cu desene sau scrisori cu mesaje de afecţiune ale elevilor. A publicat numeroase eseuri şi îşi doreşte să scrie o carte.

A copilărit alături de o familie simplă, valoroasă şi minunată. „Am crescut în braţele dragostei. De aceea fac din ea o coordonată a vieţii mele, m-am construit pe acest sentiment. Am copilărit la ţară, am cunoscut frumuseţea pură a naturii, a dealului, a firului de iarbă, a copacilor“, îşi aminteşte Elena Limbău.  În liceu a descoperit că are talent la scris în momentul în care profesorul de limba şi literatura română i-a solicitat să realizeze un eseu despre romanul „Enigma Otiliei“. „Nu mi-a păcut niciodată poveştile cu final trist sau tragic. Dascălul ne-a dat voie să-l schimbăm, iar eu am ales un final fericit. Am luat nota zece. În toţi anii am fost premiantă, iar la liceu luam bursă. Am fost luptătoare şi ambiţioasă din dorinţa de a-mi ajuta părinţii. Pe atunci tatăl meu era singurul salariat din familie, mai aveam încă doi fraţi“, mărturiseşte învăţătoarea. A absolvit liceul Pedagogic din Craiova şi a primit repartiţie în învăţământ. În cei peste 30 de ani de muncă s-a implicat în numeroase manifestări culturale cu elevii săi. Datorită ei, lucrările elevilor au fost expuse la mai multe concursuri de desen organizate în ţară sau în judeţ. „În prezent predau la şcoala generală Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu. I-am adus pe copii în acea stare sufletească încât să lucreze cu culorile, fără să gândească ci, doar să simtă. La ore, le dau voie să deseneze dar strict legat de lecţia pe care le-o predau. Mă interesează ceea ce simt ei în acel moment. În acest fel pot descoperi talente. Întotdeauna i-am încurajat indiferent de slăbiciunile pe care le au“, spune Elena Limbău.

Scrisori cu mesaje de afecţiune de la elevi

Elevii o stimează pentru ceea ce face pentru ei şi îi trimit scrisori cu mesaje de afecţiune. A implicat copiii în spectacole de teatru, umanitare. „Scenariile pieselor jucate de copii, la clase, au fost realizate de mine“. De dragul copiilor, învăţătoarea colecţionează de câţiva ani toate planşele cu desene, dvd-urile şi pozele cu toate manifestările şcolare. „Am zeci de planşe cu desene dar şi scrisorile cu mesaje de afecţiune puse pe catedră de copii. Îmi respect munca şi fac tot ce e mai bun pentru ei ca să le fie bine“. Elena Limbău a publicat numeroase eseuri în reviste şcolare şi ziare locale. Împreună cu alte două învăţătoare a pus bazele revistei şcolii Constantin Brâncuşi, care se numeşte „Puterea Cuvântului“. De mică i-a plăcut să citească. De altfel, visul ei este acela de a scrie o carte. „Când mă trezesc, beau cafeaua şi citesc o carte. Consider că elevul trebuie să citească foarte mult. Îl ajută să se respecte pe el însuşi. În caz contrar, poate deveni mediocru, incult şi chiar insensibil“, încheie Elena Limbău.

 Ce îi place: Muzica. Ascultă cu plăcere formaţia Holograf. Preferă melodiile “Şansa” de Noni Ene şi “Drumul meu”de Frank Sinatra. Adoră să citească foarte multe cărţi. Dimineaţa când se trezeşte începe să citească.

Ce nu-i place: Mediocritatea sufletească. “Nu doresc nimănui să ajungă la mediocritate pentru că nu mai poate fi salvat. Urăsc să aud vorbindu-se vulgar, atunci când eu sunt pe stradă cu un copil de mână. Nu-mi place să fac rău la nimeni”.

Spuneţi că aţi cusut şi goblenuri, câte la număr?

 „În afară de faptul că mereu m-am dedicat lecturii,  mi-a plăcut să cos goblenuri. A fost mai mult decât o pasiune. Peste 100 de goblenuri am cusut“

 „Sunt dezamăgită de învăţământul românesc. Mi se pare că este în cădere liberă. Dacă cei implicaţi în actul de educaţie pun interesul personal înaintea interesului de serviciu nu se ajunge la nimic. Nu sunt de acord nici cu schimbările dese pe criterii politice în fruntea unor instituţii de învăţământ“

Ce părere aveţi de învăţământul românesc?