Târgu-Jiu: Floarea Iordache a făcut din lucrul cu andrelele o mică afacere
0
La 80 de ani îşi alină singurătatea croşetând. Ca să facă un ban în plus împleteşte ciorapi de lână şi îi vinde în piaţă, neţinând cont de vremea de afară.
De mică a învăţat să toarcă lâna, să croşeteze mileuri şi să lucreze diferite mărimi de ciorapi şi căciuli.
Au trecut peste 60 de ani de când Floarea Iordache a pus prima dată andrelele în mână. Toate lucrurile pe care le cunoaşte despre tricotat le-a învăţat de la mama sa. “Eu am făcut cinci clase. Pe vremuri nu se făcea carte, lumea muncea pământul ca să trăiască. În copilărie nu ştiam decât să dau cu sapa. Fiind doar o copilă, mama m-a învăţat să torc, să ţes, să lucrez ciorapi şi să croşetez mileuri”, îşi aminteşte bătrâna. În tinereţe a făcut lasete şi feţe de perini.
După ce a ieşit la pensie, tanti Floarea aşa cum îi spun apropiaţii, a început să lucreze non stop cu andrelele. Lucrul manual a devenit o mică afacere. A început să sa vândă ceea ce creea. “Pensia era mică la fel ca şi acum şi nu-mi ajungeau banii. Aşa m-am gândit să mă apuc să fac ciorapi de lână şi botoşei ca să-i vând şi să câştig un ban în plus. De 20 de ani tricotez şi îmi place foarte mult. Lucrez aproape non-stop. Când obosesc, iau o pauză scurtă după care din nou mă apuc să lucrez. Nu pot să stau", a mărtusit gorjeanca. Această pasiune îi oferă satisfacţie, constituie o ocupaţie şi face mai mult decât un medicament pentru durerile batrâneţii.
La 80 de ani vinde botoşei în piaţă
Bătrâna nu îsi permite chiria sau achiziţionarea unui spatiu ca să-şi vândă marfa însă, o expune prin locurile aglomerate în speranţa că cineva îi va cumpăra produsele. „Când vine iarna lucrez mănuşi, ciorapi, botoşei pentru copii de câteva luni dar şi pentru adulţi. Iarna stau în piaţă şi chiar dacă afară sunt zero grade şi tremur de frig, eu lucrez în timp ce supraghez marfa. Duminicile şi în zilele de sărbătoare mă plictisesc îngrozitor de mult fiindcă nu pot lucra. Am făcut sute de perechi de ciorapi groşi de lână dar nu m-am săturat niciodată”, mărturiseşte Floarea Iordache. Tinerii poartă ciorapi foarte subţiri de fudulie însă, femeia este de părere că ciorapii groşi fereşte de reumatism. Cei care trec prin Piaţa Centrală o pot vedea chiar la intrare, aşteptând cu nerăbdare clienţii.
Lucru manual a făcut ca să treacă mai uşor peste necazurile vieţii. “Cea mai mare durere a fost când mi-a murit băiatul. Am rămas singură din 1987 de când mi-a murit şi soţul. Am două nepoate căsătorite la casele lor”.
Bătrâna are o experienţă de peste 20 de ani în bucătărie. „Am lucrat la două restaurante cunoscute în Târgu-Jiu. Îmi plăcea foarte mult să gătesc. Vara făceam mici la grătar şi iarna diverse delicatese pentru clienţi. Am împărtăşit prietenelor câteva din tainele descoperite în timpul anilor petrecuţi în bucătărie“, încheie Floarea Iordache.
Ce nu-i place: Duşmănia şi lăcomia. Nu-i place regimul în care trăiesc românii. Femeia consideră că bătrânii sunt nişte victime ale sistemului actual. “Guvernanţii luptă numai pentru interesele lor. Au câte zece vile, iar alţii nu au ce mânca”.
De unde vă procuraţi materia primă?
Melana mi-o cumpără nepoatele mele din magazine. Lâna o primesc de la cunoştinţe. În medie, pe zi vând doar două perechi de ciorapi şi nu mă pricopsesc.
Cât costă perechea de ciorapi din lână?
O pereche de ciorapi de lână costă 15 lei. Merg foarte prost vânzările. Stau şi tremur prin frig mai mult degeaba.
Ce îi place: Să lucreze cu andrelele. Îi place să gătească. Se pricepe să gătească după orice fel de reţetă. De asemenea, îi plac filmele româneşti. „La cele străine nu mă pot uita pentru că am îmbătrânit şi nu mai vâd să citesc“. Adoră florile sălbatice.
Se încarcă comentariile...
