Târgu-Jiu: În familia Grigurcu cântă cocoşul

Târgu-Jiu: În familia Grigurcu cântă cocoşul

Atunci când nu scrie, îşi petrece timpul liber în mijlocul animalelor. Prietenii săi cei mai buni nu sunt literaţii, ci Coco şi Cipi,  cocoşul şi găina care duc o viaţă diferită de cea a păsărilor de curte. Cu toate că în casă cocoşul este cel care dă trezirea dimineaţa, tot găina este cea care bagă spaima în cei din jur.

Puţină lume ştie ce anume îl face pe Gheorghe Grigurcu fericit. Plimbările în aer liber în compania câinelui de suflet, Rocky, reprezintă pentru poet cel mai mare răsfăţ după o zi de muncă. Dacă acest lucru nu pare deloc neobişnuit, ideea de a ţine un cocoş şi o găină în casă cu siguranţă nu surâde oricui. De mai bine de zece ani, în familia Grigurcu există mereu o pereche de păsări, mai exact o găină şi un cocoş care au parte de multă afecţiune din partea stăpânilor. "Cipi şi Coco reprezintă doi dintre prietenii mei cei mai buni. Sunt înconjurat mereu de animale şi de păsări care rareori trăiesc în casă. Pentru mine au o sugestie de basm”, declară Grigurcu. Cât despre programul păsărilor pe care alţii le văd doar la grătar sau în ciorbe, poetul spune că nu există nimic stabilit dinainte. „ Ne potrivim unii după ceilalţi. Când noi ne trezim la cântecul cocoşului, când adormim odată cu găinile. Uneori eu şi soţia mea suntem cei care trezim păsările.”, subliniază maestrul Grigurcu.

Vecinii i-au cerut să dea cocoşul pe silenţios

Gabriela Grigurcu, soţia criticului, poetului şi eseistul Grigurcu este cea care ştie cel mai bine ce mâncare preferă găina Cipi şi mai ales ce nu-i place deloc. „ Cipi are doi ani, Coco nu ştiu exact câţi are pentru că l-am primit de la o rudă de la ţară.  Coco stă neclintit în faţa ei. Cipi a învăţat să-l iubească abia acum iar el a fost răbdător. Acum sunt de nedespărţit şi s-au împrietenit. Ea mă muşcă şi pe mine când vrea să mă pedepsească. Le place foarte mult meiul”, spune soţia poetului. La rândul lui şi Gheorghe Grigurcu este victima găinii care se impune în faţa tuturor. „Coco şi găina se bucură de libertate, trăiesc în bune condiţii. Mănâncă tot ce mâncăm şi noi, uneori chiar şi o bucăţică de carne. Găina, în mod surprinzător, muşcă, se repede ca un căţel la picioarele noastre dar asta mai mult mă amuză. Nu aş suporta niciodată să tai o găină. George Călinescu spunea că nu ar putea mânca o pasăre pe care a văzut-o vie. Cred că mi se potriveşte şi mie.”, a încheiat poetul.  Cea mai comică situaţie cu care s-a confruntat familia Grigurcu a fost aceea când pe vremea când trăia prima găină, Contesina, unul dintre vecinii de la bloc le-a pus un bilet în uşă în care scria să dea cocoşul pe silenţios. „Am mai avut o găină, Contesina, care a murit la şase ani şi pe Coco, un alt cocoş, care a murit la zece ani. Ca să nu-i deranjăm pe vecinii de la blocul din Târgu-Jiu i-am adus la Cărbuneşti unde mai locuim din când în când. ”. Surprinzător este că în scrierile sale, Grigurcu nu aminteşte niciodată de găini sau de cocoşi însă nu acelaşi lucru se poate spune despre animale. „Am scris versuri despre câini şi pisici. Despre găini nu-mi amintesc să fi scris până acum”., a încheiat Grigurcu.