Târgu-Jiu: Gheorghe Grigurcu: „Poezia e un sport extrem”
0
Poeţii sunt oameni care trebuie să lupte cu sistemul pentru a putea să-şi desfăşoare munca de zi cu zi iar Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai prolifici dintre poeţii contemporani scriind până acum peste 50 de cărţi. Nu îşi concepe viaţa fără să citească şi să scrie şi crede că a fi poet în ziua de azi înseamnă a practica un sport extrem.
Gheorghe Grigurcu scrie de peste 40 de ani cărţi de poezie dar şi eseistică, critică şi teorie literară considerându-se un om normal cu o experienţă care ar putea-o avea un om de vârsta sa. Nu-i place să vorbească prea mult despre acest aspect precizând doar că îl indispun cei ce, înaintînd firesc în viaţă, fac caz de o „experienţă” ce le-ar da voie să-i ia de sus pe cei mai tineri, să le pretindă un respect necondiţionat: „Pe bună dreptate, Blaga, pe care am avut marele noroc de a-l cunoaşte în anii mei de studenţie clujeană, îmi spunea că vârsta poate fi socotită un merit, chiar unul deosebit, numai dacă ai izbutit să ai şi altele…”
N-a avut concediu de 20 de ani
Gheorghe Grigurcu se consideră a fi un matinal, caută să se treazească cât mai devreme pentru a profita de concentrarea maximă de energie pe care-o poate oferi prima parte a zilei. „Am spus prima jumătate, însă, treptat, această „jumătate” s-a amplificat astfel încât îmi iau prânzul după ora cinci. E adevărat că în acest interval laborios intră şi plimbările cu câinii. Seara nu pot decât citi. N-aş putea omite şederea în faţa televizorului, deşi programele româneşti ale acestuia lasă tot mai mult de dorit în privinţa filmelor (mereu reluate ori slabe ori, mai adesea, şi una şi alta)” descrie poetul o zi obişnuită de muncă. Pentru că are un program prea încărcat, acesta mărturiseşte că nu a mai fost plecat în concediu de mult timp: „N-am fost în ceea ce s-ar putea numi un concediu de peste douăzeci de ani. Timpul meu e cu stricteţe supus unui program, în raport cu care o călătorie mai lungă ar reprezenta un lux neîngăduit.” În momentele sale de inevitabilă oboseală, iese la plimbare, pe cât cu putinţă într-un peisaj natural, însoţit de unul din câinii săi. „E o destindere, dar nu întrutotul, deoarece mintea continuă să lucreze în direcţia paginilor pe care abia le-am aşternut sau a celor proiectate, procurându-mi sugestii, imagini, „scânteieri” ce prea adesea se pierd. E o odihnă activă” spune poetul. Soţia îi e cel mai devotat colaborator în muncă, transcriindu-i toate manuscrisele şi efectuând cu minuţiozitate corecturile.
Cultura este afectată de criză
Ca toate domeniile, implicit şi cultura este afectată de criză, întrucât criza îi loveşte pe toţi oamenii, a constatat poetul care nu are o pensie foarte mare dar se descurcă cu ceea ce câştigă din marea sa pasiune, scrisul: „Pot să indic doar faptul că pragmatismul, goana după câştigul material, atât de caracteristice pentru societatea actuală, marginalizează fenomenele culturale doar aparent mai mult decât în trecut. Să nu uităm că-n toate epocile istorice (lăsăm la o parte anomalia totalitară) acestea erau produsul unor medii restrânse.” Concluzia unuia dintre cei mai mari poeţi gorjeni contemporani este că „A fi poet în ziua de azi înseamnă a practica un sport extrem.”
Se încarcă comentariile...
