Târgu-Jiu: Laura Popescu: „Atletismul a devenit prioritatea numărul unu”
0
Atleta Laura Popescu consideră atletismul un sport uşor, partea cea mai dură a acestuia constituind-o doar faptul că e departe de familie dar nici nu poate lipsi de la pregătire pentru că nu se poate antrena fără colegii de la Pandurii.
Născută la 4 august 1993 la Târgu Jiu, Laura este elevă în clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv din Târgu Jiu. Surprinzător, la atletism nu a ajuns prin prisma faptului că studiază la acest liceu ci pentru că un antrenor de la CS Pandurii, Ion Bură, a observat uşurinţa cu care aleargă atunci când venea să se relaxeze pe stadion. Deşi practică atletismul doar din luna octombrie a anului 2008, Laura are deja în palmares o mulţime de medalii, cea mai recentă fiind cea de aur de la concursul internaţional de semimaraton de la Sfântu Gheorghe.
ADS: Cum e atletismul acum după ce ai luat contact cu performanţa şi cu programul de pregătire mai ales?
Laura Popescu: Atletismul îmi place pentru că e un sport uşor, la fel ca semimaratonul, că de maraton nu ştiu ce să spun dar abia aştept să alerg. E greu pe de altă parte că mi-e dor de părinţi şi familie. Nu am libere în weekend, doar duminica, poate o dată la o lună. Dar m-am obişnuit. Nu pot face singură pregătire şi de aceea nu merg mai des acasă, e dificil acum că atletismul a devenit prioritatea numărul unu pentru mine.
Rep.: Cum e programul de pregătire pentru un atlet de performanţă?
L.P:: E mai greu cu două antrenamente pe zi, mai ales când am şi ore la şcoală. Am antrenament la nouă dimineaţa şi încep şcoala la ora 12:00 iar antrenamentul e de două ore de regulă şi trebuie să fac repede duş şi nici nu mai am timp să mânânc că plec imediat la şcoală. De multe ori iau taxiul repede ca să ajung la ore. Vin seara la şapte de la ore şi mai fac un antrenament şi seara. Acum pe vacanţă am antrenamente mai tari dar când vor fi concursuri va fi la fel.
Rep.: Cum ai trecut peste problema medicală cu picorul din iarnă?
L.P.: Am avut probleme cu un picior iarna trecută şi abia mai alergam. Am crezut că mă las şi că nu mai alerg. Sunt în creştere şi probabil oasele aveau probleme de acolo şi durerile pe care le aveam. O lună am lipsit atunci dar am revenit. Am făcut forţă pentru picioare şi mâini şi am revenit. Şi domnul antrenor se speriase şi credea că nu voi mai putea alerga.
Rep.: Te gândeşti deja la concursuri internaţionale, Balcaniadă, Europene?
L.P.: Am fost selecţionată recent la Balcaniadă, am fost la un concurs pentru calificări şi am ieşit pe locul patru şi m-am calificat dar nu am putut merge la concurs. Nu aveam vârsta necesară dar am alergat şi am câştigat. Apoi am fost la Blaj la un concurs de 3 km. Am început să colecţionez medalii şi trofee de la toate concursurile la care merg.
Rep.: La semimaratonul de la Sfântu Gheorghe cum a fost, se aştepta cineva să ieşi pe locul I?
L.P.: Nu mă aşteptam să ies pe locul I, la 21 de km cât a fost de alergat nu credeam că pot să fac faţă. A fost prima dată când am alergat atât. S-a alergat pe asfalt, era cald şi am crezut că-mi va fi rău dar m-am simţit neaşteptat de bine. Domnul profesor tot vorbea cu mine pe traseu şi am alergat cu un atlet care făcea sport de 30 de ani. Şapte kilometri am alergat în acelaşi ritm şi am scos patru minute pe kilometru ceea ce era bine.
Rep.: Ţi-a plăcut atletismul de mică sau a devenit o pasiune pe parcurs?
L.P.: Eram înnebunită să văd la televizor toate concursurile de atletism. Îmi plac mai ales kenyenii cum aleargă, ce constituţie atletică au şi ce antrenamente fac. Au antrenamente foarte dure la altitudine şi fac chiar şi în apă antrenamente speciale, la noi nu se pot face acum pentru că nu avem dotarea necesară. Studiez tot ce e nou şi mă uit pe internet, îmi place să văd cum se pregătesc şi alţii.
ADS: Ce vei face mai departe, ce alegi între atletism şi pasiunea pentru poliţie şi armată?
L.P.: Am de gând să merg mai departe spre marea performaţă. Cred că de la anul voi avea vârsta pentru a merge la concursuri mai mari. Eu sunt decisă să merg mai departe în atletism dar voi încerca să merg şi la Poliţie. Pot continua atletismul şi dacă merg la facultate. Ştiu că domnii Avramenscu şi Niculescu de la Poliţie au fost atleti de performanţă. Mă gândesc să merg spre marea performanţă şi să particip la concursuri internaţionale. Îmi plac mai ales probele acestea de distanţe lungi cum e semimaratonul sau maratonul. Abia aştept să alerg la primul meu maraton. Mi-a plăcut Constantina Diţă la Olimpiadă, mi-aş dori să pot să alerga ca ea.