Târgu-Jiu: Arbitrajul i-a schimbat viaţa lui Daniel Popescu
0
În timpul săptămânii, Daniel Popescu este inginer economist la Petrom, dar şi contabil la echipa de fotbal din Ţicleni. În weekend însă e arbitru de fotbal, de doi ani promovat în lotul divizionar al României, şi merge în ţară pentru a arbitra jocuri de liga a doua şi a treia.
Ca pentru orice tânăr la început de drum, şi Daniel Popescu a avut un început în fotbal, la Petrolul Ţicleni, o echipă de judeţ promovată apoi în liga a treia. Mai târziu a ales arbitrajul de fotbal, acolo unde a ajuns până la lotul divizionar.
A fost remarcat la un meci de fotbal
Pasiunea pentru fotbal o are din copilărie, când juca fotbal la echipa de juniori din Ţicleni. Absolvent al Facultăţii de Inginerie Economică de la Petroşani, Daniel a devenit un economist bun şi ţine contabilitatea clubului din Ţicleni. În timpul studiilor, nu a putut sta departe de fotbal, aşa că a jucat la echipa Jiul Petroşani.
În 1997, la un meci de fotbal, Daniel a fost văzut de şeful de atunci al arbitrilor gorjeni, Gheorghe Tutunaru, care l-a recomandat comisiei de arbitri împreună cu Mihai Catrinoiu, un alt fotbalist din Ţicleni ajuns între timp arbitru. „Nea Gică Tutunaru ne-a chemat la cursuri la Târgu-Jiu, fiind convins că vom ajunge arbitri. Probabil că fiind mai înalţi şi ştiind şi ceva fotbal au considerat că avem calităţi pentru a deveni arbitri.”
Având şi talent pentru arbitraj, a trecut rapid toate fazele de promovare, de la stagiar la categoria I, după care a încercat să promoveze în lotul divizionar. A dat examen de patru ori dar până la urmă a reuşit promovarea la 28 de ani: „Locuri erau puţine şi am fost chiar sub linie în primul an, al doilea an am căzut în primi zece iar când am intrat am fost al şaptelea promovat.” Acum este unul dintre arbitri de bază ai lotului de arbitri din Gorj fiind deseori chemat să arbitreze jocurile amicale ale echipei Pandurii.
Arbitrajul i-a schimbat viaţa
De doi ani e arbitru divizionar şi acest lucru i-a schimbat viaţa. Familist fiind de un an şi având şi două fetiţe gemene, şi-ar dori să petreacă mai mult timp alături de familie. Din păcate arbitrajul nu permite acest lucru, lipsind uneori tot weekendul: „Arbitrajul îţi schimbă viaţa, nu poţi să mai ai un program normal. Fetiţele mele mă văd uneori la trei zile. Nu o să mă mir dacă într-o zi o să-mi zică nenea. Eu ajung numai noaptea, ele dorm, dimineaţa eu plec devreme şi nu mai am timp să vorbesc cu ele. Familia e acum pe planul doi. Sper că va veni o vreme să am timp şi pentru fetiţe şi soţia mea. Când mă vor scoate din lot atunci va fi familia pe primul plan“, povesteşte Daniel.
Sacrificiile pe care trebuie să le facă sunt multe acum, dar este dispus să le facă şi de acum înainte. „Cred că arbitrajul merită să faci şi sacrificii, ca orice lucru care îţi place în viaţă. Eu sunt dispus să fac sacrificiile acestea“, spune omul de fotbal.
Timpul său liber se rezumă la câteva ore în după-amiezele de luni până vineri. Îi place să petreacă doar cu familia acest răgaz, pentru că în weekend e imposibil să acorde timp casei.
Se încarcă comentariile...
