Sfântul Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti. A umplut satele dintre Dunăre şi Carpaţi cu preoţi

Canonizarea Sfantului Iachint a fost făcută de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 8 iulie 2008

Sfântul Ierarh Iachint este primul mitropolit al Ţării Româneşti, recunoscut de Patriarhia Ecumenică în 1359. El este prăznuit în fiecare an la 28 octombrie, iar Biserica îi este recunoscătoare pentru eforturile de răspândire a creştismului în Ţara Românească.

Sfântul Iachint, în calitatea sa de “exarh al plaiurilor”, a organizat mai multe mănăstiri, cum ar fi cea de la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu sau Cotmeana. De asemenea, a hirotonit preoţi în fiecare sat din regiunea dintre Dunăre şi Carpaţi şi a ţinut o strânsă legătură duhovnicească a Bisericii Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol.

Canonizarea Sfantului Iachint a fost făcută de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 8 iulie 2008. Sfântul Iachint de Vicina este trecut în calendar cu cruce neagră, ca sfânt cu polieleu. Ierarhul a trecut la cele veşnice în anul 1372 şi a fost  îngropat lângă biserica mitropolitană de la Curtea de Argeş.

Ce făcea Iachint, în calitate de mitropolit al Ţării Româneşti

Sfântul Ierarh Iachint apare pentru prima oară în istoria Bisericii Române de la nord de Dunăre în anul 1348, pe când era mitropolit al Vicinei, mitropolie înfiinţată probabil în secolul al XI-lea, situată în Dobrogea, lângă Isaccea, scrie ziarullumina.ro.

Întrucât această provincie aparţinea Ţării Româneşti, domnitorul de atunci, Nicolae Alexandru Basarab, a avut posibilitatea de a-l strămuta pe mitropolit la Argeş, devenind primul mitropolit al Ungrovlahiei. Dar această numire de mitropolit al românilor din sudul teritoriului ţării noastre trebuia recunoscută şi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Astfel, după mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab către Patriarhie, în mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Ţării Româneşti. Prin actul care recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, noul mitropolit urma „să întărească pe citeţi, în toată eparhia şi enoria lui, să ridice în treaptă ipodiaconi şi diaconi, să hirotonească preoţi şi să ia pe mâna sa toate drepturile din orice parte ar fi“. Se rânduia, în acelaşi timp, „ca toţi clericii din acea ţară şi ceilalţi sfinţiţi călugări sau laici să-l asculte şi să i se supună ca unui adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, să primească bucuros şi să împlinească toate câte va spune şi cu ce-i va sfătui şi învăţa pe ei, cu privire la folosul lor sufletesc“.

ACATISTUL SF. IACHINT

“Pe tine, vrednic păstor duhovnicesc, te ştim părinte plin de dragoste pentru turma ta, arhiereu cinstit şi iconom al Tainelor dumnezeieşti; pentru aceasta te rugăm să ne păzeşti pe noi de primejdii, de boli şi de necazuri, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iachint, mare arhipăstor al Ţării Româneşti! De Hristos, Păstorul cel mare, ai fost dăruit Ţării Româneşti ca întâi mare păstor duhovnicesc, Sfinte Ierarhe Iachint, spre călăuzirea noastră şi spre întărire în dreapta credinţă, pe care am primit-o prin cuvântul Evangheliei, semănat în inimile strămoşilor noştri de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat”

Body