Georgiana Filip, multiplă campioană la lupte: „Dacă ceva mă atinge la suflet, plâng. Sunt o fire sensibilă“

Georgiana recunoaşte că familia şi sportul sunt lucruri diferite, însă nu neglijează nicio parte

Are la activ 11 titluri de campioană naţională la lupte. Când îşi propune să câştige, aproape nimeni nu îi stă în cale. Georgiana Filip Paic este dovada vie a unui sportiv cu ambiţie care a reuşit să revină pe locul I chiar şi după o sarcină.

Georgiana, în prezent legitimată la Clubul Sportiv Municipal Târgovişte, a început să practice sportul în anul 2000. A ajuns la sală prin intermediul unei prietene care practica deja acest sport.

“Nu am ştiut atunci cu ce se mănâncă acest sport, dar mi-a plăcut că pur şi simplu voi face mişcare. Am intrat în sala de lupte şi mi-a plăcut ce se întâmpla atunci. Am rămas aproape de sport până astăzi. Nu m-au speriat atunci luptele corp la corp sau căzăturile. Mi se părea amuzant. Chiar domnul antrenor îmi trăgea atenţia să fiu mai serioasă la antrenament. Când am înţeles cu adevărat ce înseamnă sportul, am început să mă pregătesc cu adevărat şi mi-am dorit să fac performanţă”, îşi aduce aminte campioana.

De 11 ori campioană naţională

Cea mai mare performanţă a ei este locul II la Campionatul European de seniori, pe l-a câştigat în Germania, în 2011, iar cel mai recent titlul este cel de campioană naţională. Este al 11 titlu.

Când îşi aduce aminte de primul contact cu sala, Georgiana spune că cel mai mult a ajutat-o ambiţia, nefiind un copil talentat. Pe de altă parte a început sportul destul de târziu, la 15 ani.

“Am început destul de târziu, mi-a fost greu să ajung în top, fiind puţin mai în vârstă faţă de celelalte colege. Pentru ele a fost mult mai uşor să obţină un titlul naţional, dar în momentul în care am reuşit, nimeni n-a putut să mi-l mai ia. Mă caracerizează ambiţia. Îmi doream să ajung pe podium. De multe ori, după antrenament rămâneam în sală şi suplimentam pregătirea petru a face faţă. Pe ambiţie cred că se bazează succesu meu. Nu am fost un copil talentat, aşa cum mulţi copii se nasc. La mine a fost nevoie de muncă multă pentru a ajunge la acese performante”, spune Georgiana.

Fire sensibilă, târgovişteanca se accidenta destul de des. “Am fost şi un copil sensibil, mă accidentam destul de des. Sufeream mult pe treaba asta. Chiar plângeam din orice şi nu m-am schimbat nici acum. Dacă ceva mă atinge la suflet plâng. E modul meu de a mă descărca”, mărturiseşte sportiva.

    Cum se înbină sportul cu “activităţile” de mămică. Soţul, şi el un luptător

Georgiana are o fetiţă de 9 luni, concepută cu Marian, luptător profesionist şi el, la Clubul Sportiv din Timişoara. Se antrenează împreună, iar când sunt campionate, fiecare îşi vede de treabă.
 

„Îmi primul rând m-a ajutat foarte mult domnul profesor Cornea Cornel, mi-a fost în permanenţă şi la bine şi la rău. Dânsul m-a descoperit, dânsul m-a dus pe cele mai ănalte trepte ale podiumului. Apoi m-a ajutat familia foarte mult, soţul meu, care mă ajutp foarte mult şi la antrenamente, pentru că şi el practică acest sport. Locuim împreună la Târgovişte, ne antrenăm împreună, ne facem treaba profesionist. Atunci când avem concursuri, fiecare se duce la clubul lui”, mai spune Georgiana.

A renunţat la domeniul bancar   

Recunoaşte că familia şi sportul sunt lucruri diferite, însă, nu neglijează nicio parte. Chiar dacă i-ar fi fost mai uşor dacă alegea un alt domeniu, tânăra sportivă spune că a ales ceea ce i-a plăcut.

„Atât sportul, cât şi viaţa de familie mă ajută să fiu fericită. În general ne mai ajută părinţii mei, pentru că locuiesc tot în Târgovişte. Părinţii soţului sunt din Chişinău, dar se fac eforturi din ambele părţi şi avem susţinere din ambele părţi. Dacă nu aş fi făcut sport probabil că m-aş fi axat mai mult pe învăţătură. Mi-a plăcut să învăţ şi am fost un elev destul de bun şi la şcoală. O satisfăceam în acest fel mai mult pe mama, care îşi dorea să mă vadă muncind într-o bancă, la birou. Dacă nu era sportul, cu siguranţă aş fi făcut ce îi plăcea mamei”, mai spune târgovişteanca.

Multipla campioană  nu vede niciun rezultat mai slab ca pe un eşec, ci ca pe un lucru din care are de învăţat. Finalul carierei este încă departe. “Eu am crezut că acest final o să vină atunci când voi avea un copil. Acest lucru nu s-a întâmplat. Spre surprinderea multora am revenit pe saltea. A fost o decizie bruscă, cu care l-am surprins chiar şi pe soţul meu. A fost foarte emoţionantă revenirea şi când am câştigat ultimul meu titlu a fost ca pentru prima dată când am câştigat titlul de campion la seniori. Au fost emoţii mari”, mărturiseşte sportiva.