FOTO Muzeul sătesc făcut de un scriitor în casa părintească. Printre exponate se numără şi copaia în care era legănat: „Cum să arunci aşa ceva?“

Gioni Badea (73 de ani), un scriitor dâmboviţean stabilit în Bucureşti, şi-a amenajat în casa părintească din comuna Vârfuri un adevărat muzeu sătesc. Deţine exponate de o valoare inestimabilă. În muzeul său se găsesc piese şi obiecte cu o vechime cuprinsă între 20 şi 180 de ani.

Scriitorul spune că încearcă în felul acesta să lase o moştenire tinerilor care s-au împrieteni prea mult cu “englezismele” şi nu mai ştiu ce este aceea o vârtelniţă, spre exemplu.

Locaţia în care Gioni Badea a realizat Muzeul sătesc "Casa Părintească" se găseşte la o altitudine de peste 700 m, în satul Cârlăneşti, din comuna dâmboviţeană Vârfuri. 

“Soţia mea, medic, a fost ctitorul muzeului. A găsit lucruri foarte vechi acolo şi am încropit un muzeu într-o cameră. După ce a murit soţia mea am zis să continui treaba şi a început să îmi placă să alerg după diferite lucruri prin sat. Oamenii erau reticenţi când le ceream câte ceva pentru expunere în muzeul meu. Când le spuneam că le mai dau bani erau şi mai reticenţi pentru că se gândeau că eu la rândul meu le vând şi mă îmbogăţesc. Am făcut rost de vreo 170 de exponate şi m-am extins cu muzeul în două camere”, a declarat, pentru “Adevărul”, scriitorul Gioni Badea.

Casa în sine este monument istoric pentru că are o vechime de aproape 140 de ani.

“Am lucruri foarte valoroase acolo, dar dacă mi-ar sparge cineva muzeul nu mi-ar lua decât maşinile de călcat şi ciocanele pentru doar alea au fier şi le pot vinde. Am acolo o bogăţie dacă stai să le analizezi pe fiecare în parte. Poţi să ai miliarde şi să nu ai nimic şi poţi să fii bogat sufleteşte. Am o ploscă cu care se mergea acum 200 de ani la nuntă. Înainte îi dădeai omului să bea din ploscă şi asta era invitaţia la nuntă”, spune proprietarul muzeului.

“Tinerii de astăzi sunt debusolaţi”

În muzeul din Cârlăneşti, “aşezat” într-un loc pe care Gioni Badea îl numeşte “colţ de rai” se poate descoperi viaţa autentică de la ţară. “Am costume populare de bărbaţi şi femei pe care le-am aşezat pe manechine. Am lucruri extrem de tragi mie. Am patul în care m-am născut, am copaia în care eram legănat. Cum să arunci aşa ceva? Casa în sine e un muzeu pentru că are vreo 140 de ani”, mai spune acesta. 

Ar vrea să aibă siguranţa că după moartea sa, Primăria sau Centrul Judeţean de Cultură se vor ocupa de muzeu aşa cum a făcut-o el, iar tinerii să afle prin exponatele sale cum era viaţa la ţară şi care ne sunt originile. 

“Am şi eu o vârstă şi aş vrea să pot să îl dau cuiva în grijă, la primărie, la Centrul de Cultură, dar numai să se ocupe de el. Am strâns tot felul de lucruri ca peste ani şi ani, cei care nu au văzut lucruri ca vârtelniţa, de exemplu, să aibă posibilitatea să le vadă, să le analizeze. Fiecare exponat are un număr şi numărul acela e trecut şi în opis şi în registru, astfel încât să se poată vedea despre ce este vorba şi cum era întrebuinţat acel exponat, vechimea etc”, explică dâmboviţeanul.

În opinia sa, tinerii din ziua de astăzi nu mai ştiu încotro să o apuce din cauza inculturii dar şi a împrumutării obiceiurilor şi expresiilor de peste hotare.

“Tinerii de astăzi sunt debusolaţi şi nu ştiu în ce direcţie să alerge. Aleargă numai după bani, dar ei uşor, uşor nu mai cunosc limba română. Au început să împrumute tot felul de expresii şi tradiţii americane. Noi murim ca popor. Le-am luat toate obiceiurile rele. Nu se mai spune <<loc de muncă>> ci <<job>>, nu mai spune <<cumpărături>> ci <<shopingăreală>> în weekend. Eu tot încerc să îi fac pe aceşti tineri să înţeleagă că nu se trag din apaşi. Ei trebuie să îşi cunoscă filonul. Asta este şi ideea din cele mai multe cărţi ale mele. Oamenii nu mai citesc. Cum să înveţi cuvinte noi dacă nu citeşti!?”, mărturiseşte scriitorul.

Nu de puţine ori, în "Şcoala Altfel" zeci de copii au călcat pragul Muzeului şi au rămas impresionaţi de ce au văzut acolo, de la costume populare şi până la unelete de lucru vechi, podoabe şi multe altele.

Pentru că lucrează în Bucureşti, proprietarul ţine deschis muzeul doar vara, când vine în vacanţă.

“Când îmi fac concediile vin la Cârlăneşti. Eu sunt legat de satul Cârlăneşti şi de comuna Vârfuri foarte mult. Am avut vizitatori, dar nu din sat. Acolo este raiul pe pământ. E o zonă superbă. Eu când mă duc acolo mă bucur de pământ, de iarbă, de flori, de soare”, adaugă Gioni Badea care a lucrat ca şi constructor în Bucureşti.

Printre exponate găsim costume populare, perne, perdele, velinţă, gamelă (s-a întrebuinţat pentru a păstra apa pe front în timpul primului război mondial), doniţă (este confecţionată din doage de lemn. În ea se căra apa de la fântână şi tot în ea se şi păstra), răaboi de ţesut, piuă cu pisălog, tigvă şi multe altele.