Povestea puţin ştiută a lui Dobromir ot Târgovişte, pictorul care a zugrăvit Mănăstirea Dealu în „văpsele şi aur”

Dobromir Ot Târgovişte Bătrânul a fost zugravul ce a coordonat echipa formată din „Jitian şi Stanciu”, care „au jugrăvit mănăstirea Dealu întâi” la „leat 7023 (1514-1515)”, folosind „văpsele şi aur”.  Tot el a realizat şi frescele de la mănăstirile Curtea de Argeş şi Dealu.

Formaţi fiind în jurul Mitropoliei de la Târgovişte, aceşti pictori şi-au desăvârşit măiestria, zugrăvind în 1519 fresca de la biserica mănăstirii Bistriţa, apoi au zugrăvit Biserica Mitropoliei din Târgovişte. "Lucrările realizate, sublinia Vasile Drăguţ, demonstrau că, la nivelul întregii ţări se realizase o anumitã unitate de concepţie şi de ambianţă sensibilă, ceea ce dovedeşte existenţa unui mediu artistic cu relativă stabilitate", se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte, 

Din pictura originară nu s-a mai păstrat de multă vreme nimic. Se ştie că Radu “a zugrăvi n-au apucat", de această “zidire împărătească" urmând a se ocupa Neagoe Basarab, cel care a zugrăvit-o în 1515, cronica ţării menţionând faptul că s-au folosit “văpsele şi aur". Pictori se pare că au fost un anume Dobromir, sârb de origine, împreună cu ajutoarele sale, Jitianu şi Stanciu. 

Acest Dobromir era din Târgovişte, zugrav de renume după cum se vede din faptul că a fost solicitat la ctitorii domneşti şi boiereşti de seamă, fapt care arată importanţa de care se bucura în ochi domnitorului ctitoria de la Dealu.

Talentat a fost şi fiul lui Dobromir - Dobromir ot Târgovişte Cel Tânăr. A trãit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi a executat pictura bisericii Tismana. „Prin desenul său sprinten şi nervos, cu o rară putere de sintetizare şi o gamă cromatică interesantă, cu o excepţionaă inventivitate, a reuşit să realizeze compoziţii de amplă respiraţie”.

Necropolă domnească 

Mănăstirea Dealu, un aşezământ de maici situat pe un deal din apropierea municipiului Târgovişte, este una dintre principalele atracţii pentru turiştii care vizitează judeţul Dâmboviţa. Aici există o adevărată necropolă domnească, fiind locul unde se află capul domnitorului Mihai Viteazu.

O aşezare monastică exista la Dealu în anul 1431, aşa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate.  

Se spune că mănăstirea a fost intemeiată iniţial de către Mircea cel Bătrân, însă Radu cel Mare este cel care a ctitorit-o în anul 1500. Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească.

La Mănăstirea Dealu sunt înmormântaţi în ordine cronologică: Vlad Dracul (1436-1442; 1443-1447) şi fiul său Nicolae, Vladislav al II-lea (1448-†1456), cel ucis de Vlad Ţepeş, Radu cel Mare (†1508), aflat în partea stângă a bisericii, Jupâniţa Caplea, sora sa (†1511), (pe a cărei piatră stă scris “răposat-a roaba lui Dumnezeu Caplea, fiica lui Io Vlad voievod şi sora lui Io Radu voievod şi a domnului Io Vlad marele voievod, fosta jupâneasă a lui Bogdan marele vornic, în anul 7019 (1511), luna fevruarie în luna a 21-a zi.), Vlăduţ Voievod sau Vlad cel Tânăr, fratele lui Radu (†1512), cel ce a luptat împotriva lui Neagoe Basarab şi a fost omorât de soldaţii lui Mehmed Paşa, Radu Vodă Bădica, fiul domnitorului (1523-†1524) – cel care încercase să-l detroneze pe Radu de la Afumaţi (1522-1529), Vlad Înecatul (†1532), fiul lui Vlad cel Tânăr şi al Doamnei Anca, înecat în râul Dâmboviţa, Pătraşcu Vodă cel Bun (1554-1557), Mihai Viteazul (1592-1601), Principele moldovean Mihail Movilă (†1608), ginerele domnitorul muntean Radu Şerban, călugări, precum caligraful Mihail Rusin, răposat în 7122 (1613-14) şi egumenul Matei al Mirelor (†1624).