Târgovişte: Se luptă cu blestemul cancerului
0
Constantin Crivineanu se luptă cu cancerul la intestinul gros, boala nemiloasă care i-a luat de lângă el mama, sora şi fratele. Constantin a aflat în urmă cu un an că suferă de această maladie. Acum, stă cu o pungă în stomac şi nu are idee dacă va reuşi să supravieţuiască.
Pentru Gigi, cum îl ştiu oamenii din Bărbuleţu, tot coşmarul a început în urmă cu şapte ani, când şi-a pierdut sora în vârstă de doar 28 de ani. Durerea mare a fost greu de suportat. Boala însă a lovit din nou după numai doi ani, când i-a murit şi mama. Avea 67 de ani şi din lipsa banilor nici nu a putut face o operaţie sau vreun tratament. Cu sufletul împăcat şi-a acceptat sfârşitul. Nu a trecut mult şi Gigi şi-a pierdut şi fratele, în vârstă de 32 de ani.
La trei ani după ce a rămas singur, Constantin a fost diagnosticat cu aceeaşi maladie, cancer la intestinul gros. „Mi-am pierdut mama, fratele şi sora în câţiva ani. Anul trecut, în septembrie, am aflat că şi eu am cancer. După cinci luni m-am operat la Spitalul Judeţean de Urgenţe din Târgovişte. Au urmat şase luni de tratament şi citostatice“, povesteşte îndurerat Constantin. Lipsa banilor l-a împiedicat să meargă la un medic de specialitate din Bucureşti.
„Am lucrat la mină 12 ani, iar acum am o pensie de handicapat de 290 de lei. Nu am cum să mă duc în Bucureşti şi nici nu puteam gândi să mă operez acolo“, mărturiseşte bolnavul.
Într-un singur an, bărbatul de 42 de ani a ajuns un schelet cu piele. Cântăreşte doar 48 de kilograme.
Vecinii şi prietenii l-au abandonat
Constantin a fost casătorit opt ani, dar soţia l-a părăsit în urmă cu patru ani şi a plecat în altă comună chiar dacă aveau o fetiţă împreună. După un timp şi-a găsit alinarea lângă o femeie bună, Elena, în vârstă de 41 de ani, care ulterior i-a devenit şi soţie. „Ea e singurul meu sprijin, fără ea eram ţărână. Mă îngrijeşte ca pe un copil. Nimănui, în afară de ea, nu-i pasă de mine. Fata mă vizitează foarte rar, iar tatăl meu care locuieşte la 200 de metri, nu mă ajută nici măcar cu o găleată de apă. Vecinii şi prietenii m-au abandonat demult“, spune Gigi cu lacrimi în ochi.
Banii le ajung doar pentru a avea o pâine pe masă în fiecare zi, nu se poate pune problema să meargă la medicii specialiştii din oraşele mari. „ Soţia mea, pâinea lui Dumnezeu, încearcă să mă ajute cum poate. Munceşte pe la lume prin sat, dar banii sunt insuficienţi pentru medicii din Bucureşti. Acolo trebuie să ai bani că altfel nu te bagă nimeni în seamă“, spune resemnat Constantin.
Nu ştie cât mai are de trăit
Când este întrebat care este starea lui de sănătate, Gigi nu ştie ce să răspundă. „Medicii din Târgovişte nu-mi spun cât mai am de trăit sau dacă pericolul a trecut. Acum nici nu ştiu care este diagnosticul meu. Pe o fişă medicală apare diagnosticul, dar nu ştiu ce înseamnă. Stau cu o pungă prinsă în stomac şi mă gândesc cât mai am de suferit. Nu am primit ajutor de la nimeni. Lumea deja m-a îngropat“, spune dezamăgit Constantin.
Specialiştii spun că nu se poate ştii sigur dacă Constantin a scăpat de cancer.
„În cazul neoplasmului, colonului stâng se ridică formaţiunea tumorală împreună cu o mare parte din colonul aparent normal şi toate staţiile ganglionare eferente ale colonului. Pot exista, însă, şi determinări secundare ganglionare sau hepatice, microscopice la momentul intervenţiei, care să fie punctul de plecare al unei recidive ulterioare. Pentru prevenirea lor e nevoie de tratament chimioterapic“, a declarat Gheorghe Dinescu, medic specialist oncolog.
Se încarcă comentariile...
