PORTRET: Vlădulescu Elena Teodora iubeşte handbalul, dar învaţă să devină medic

Teodora Vlădulescu

Tânăra este căpitanul echipei de Junioare II a Clubului Sportiv Şcolar, care nu a suferit nicio înfrângere în ultimii trei ani. Performanţele sportive merg mână în mână cu cele şcolare, Teo fiind elevă de nota 10.

A ajuns să joace handbal la îndemnul unei prietene. Era pe atunci elevă în clasa a V-a şi se implicase în numeroase activităţi extraşcolare, de la desen la informatică, însă nu încercase sportul. Ce-i drept, visa să-i calce pe urme tatălui său, omul care a apărat poarta echipei de fotbal Flacăra Moreni în celebra confruntare cu FC Porto, din 1989.

„Tata mi-a fost model pe drumul ăsta. Cel mai mult îmi doresc să cresc în ceea ce priveşte performanţele sportive, la fel cum a reuşit el”, spune Teodora Vlădulescu.

Modestă, adolescenta ne mărturiseşte că mai are mult de lucru. Asta în condiţiile în care echipa de Junioare II Handbal a Clubului Sportiv Şcolar Târgovişte, al cărui căpitan este Teodora, nu a înregistrat nicio înfrângere pe plan judeţean de trei ani de zile. Totodată, şi-a bifat în palmares victorii notabile în faţa formaţiilor omoloage din multe judeţe ale ţării.

Tânăra regretă însă că nu au putut evolua în Campionatul României. „În sezonul trecut, am fost înscrise. Începusem bine, însă ne-am retras fiindcă nu am avut asigurată finanţarea”, afirmă căpitanul CSŞ Târgovişte.

Două ore de antrenamente pe zi

Teodora Elena Vlădulescu poate fi model şi pentru colegii de liceu. Este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu”. Adolescenta are numai note de 9 şi 10 şi a finalizat clasa a X-a cu media generală 9,72, ceea ce nu este la îndemâna oricui, mai ales la un liceu cu atât de multe pretenţii.

„Mi-am propus să merg în decembrie la olimpiada de biologie. Am participat şi anul trecut, însă, din păcate, nu am reuşit să mă calific la faza naţională. Anul acesta, am alte aspiraţii. Vreau neapărat măcar o menţiune la naţională”, spune Teodora.

Tânăra este decisă să devină medic. „Cred că asta este meseria care mă caracterizează, fiindcă îmi place să ajut oamenii. Nu mă văd făcând altceva. Ştiu că va fi greu, fiindcă medicina cere învăţare zi de zi, însă voi lupta pentru visul meu”, afirmă Teo.

În acelaşi timp, nu va renunţa la sport, handbalul rămânând marea ei pasiune. „Mi-a intrat în sânge. Vin la sală două ore în fiecare zi. Handbalul face parte din viaţa mea. Nu pot schimba lucrul ăsta. Handbal o să fac totdeauna. Nu cred că va exista o perioadă când voi spune, gata, mă opresc”, mărturiseşte Teodora.

Deşi iubeşte atât de mult sportul, nu vrea să facă o profesie din handbal, fiindcă nu crede că i-ar putea asigura un viitor sigur. „Sportul m-ar putea ajuta 10-20 de ani, apoi... Eu vreau să am un serviciu stabil”, afirmă Teo.

Întrebări şi răspunsuri:
Ce îi sfătuieşti pe tinerii care nu au ales să facă sport, care îşi pierd timpul în faţa calculatorului sau prin baruri?
Îi îndemn să se gândească foarte bine ce vor să facă şi în prezent, şi în viitor. Cu toţii trebuie să ştie că sportul este întotdeauna cea mai bună alternativă. Te ajută foarte mult. Atât fizic, cât şi mental.

Cum te-a schimbat pe tine sportul?
În primul rând, m-a ajutat să fiu mult mai organizată în viaţa de zi cu zi. Apoi, prin sport, am schimbat relaţia cu ceilalţi. Aici, la sală, lucrăm în grup, unite. Suntem prietene. Ăsta cred că este cel mai important câştig.

Ce îi place:
În afară de handbal şi de biologie, îmi place să fac shopping. Îmi place să cumpăr chestii sentimentale. De asemenea, îmi place foarte mult să citesc. Ultima dată, am abordat „Agonie şi extaz”. Ador să stau cu părinţii mei. De fiecare dată am ceva de învăţat de la ei. Spre exemplu, mă sfătuiesc foarte mult cu mama, care este cea mai bună prietenă a mea. Cred că nimic nu-mi face mai multă plăcere decât să stau în preajma mamei. Totodată, îmi place să fotografiez.

Ce nu îi place:
Nu ştiu dacă este ceva care nu îmi place în adevăratul sens al cuvântului. Nu pot să zic că nu îmi plac mincinoşii, cum spun majoritatea celor intervievaţi, fiindcă, până la urmă, toată lumea minte. Aşadar, vrem nu vrem, avem de-a face cu mincinoşii. Cred că nu îmi place să fiu vorbită pe la spate. Întotdeauna am fost o persoană directă, care a spus în faţă ceea ce nu i-a plăcut. Prefer să fiu trataă la fel, iar cel căruia nu îi place ceva la mine să vină şi să-mi spună verde-n faţă ce nu îi convine.

Profil:
Născută: 10 martie 1993, Târgovişte
Studii: Elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu”
Familie: Singură la părinţi