Victor Ungureanu ne poartă printre nori cu parapanta
0
Spune că parapantismul a ajuns în România printr-o întâplare, acum 15 ani, când cineva a comandat o paraşută şi i s-a livrat o parapantă. Tot din întâplare a început şi el acest sport, acum zece ani, pe care îl compară cu absolutul.
Victor Ungureanu a început acest sport pe dealurile din jurul oraşului natal, Târgovilte. “Cineva se tot chinuia sa ridice un zmeu sau cel puţin asta credeam eu că e din curtea casei părinţilor unde mă aflam. Ajuns acolo am constatat că zmeul era de fapt o parapantă. După primul zbor am simţit că atinsesem cel mai vechi vis al meu: acela de a zbura. Mai târziu am inţeles că ăsta era şi cel mai frumos vis al omenirii”.
Imediat a plecat la mare unde s-a angajat ca să poată să-şi cumpere “zmeul buclucaş”. După o vară întreagă petrecută la mare a învăţat alături de cei de la aeroclubul Ariel din Târgovişte care e treaba cu parapanta, şi-a cumpărat propriul “zmeu” şi s-a mutat la Baia Mare special pentru munţii existenţi în zonă, numai buni să-ţi iei zborul de pe ei. "Tehnica a evoluat faţă de acum zece ani când am început eu iar acum parapanta a devenit cel mai uşor şi pliabil aparat de zbor din lume", spune Vic.
A plâns când a zburat pentru prima dată deasupra Târgoviştei
“O dată cu zborul am descoperit şi fericirea. Ţin minte că mi-au dat lacrimile când am zburat deasupra oraşului natal într-o noapte şi am văzut toate străduţele luminate. Bineînţeles, am pus lacrimile pe seama vântului dar mai târziu am înţeles ce mică şi frumoasă e lumea de sus. În timp am cunoscut alţi oameni ce zburau cu parapanta ca şi mine şi am văzut că şi pe ei îi mişcau aceiaşi nevoie de a fi “păsări” când pe pământ când în cer. Am descoperit cu ocazia asta că am învăţat să-mi ridic ochii mult mai des spre cer şi o dată cu asta s-au diminuat şi grijile mele. Nu mai eram atent la data când venea factura la întreţinere ci dacă norul pufos de deasupra mea avea sa mă absoarbă în el”.
A pornit o afacere cu o parapantă de doua persoane
Pentru a împărtăşi şi altora din plăcerea de a fi la înălţime Victor şi-a sacrificat două veri consecutive pentru a munci pe o plajă din Roma. Vindea bere pe plajă 12 ore pe zi, seara făcea gratarul la un bar iar noaptea era bodyguard la o discotecă pentru a putea strânge 2000 de euro, atât cât costă o parapantă de două persoane. “Am plecat din Italia până în Cehia şi apoi cu parapanta în spate până în România cu autostopul. Am făcut aproape 4000 de km. Nu o să uit niciodată acea perioadă. Povestea mea l-a impresionat pe directorul fabricii de parapante din Cehia care mi-a propus să vând parapantele lui la mine în ţară. Aşa am ajuns reprezentant Mac Para în Romania”.
Tuturor celor care doresc să zboare le stă la dispoziţie pe site-ul http://taxicuparapanta.com/acasa/.
Întrebări şi răspunsuri:
Ai participat la vreun concurs?
“Concursurile nu m-au atras pentru că ideea de competiţie îmi pare una ieftină când o pui alaturi de zbor. Să concurezi ca să ce? Să arăţi că esti mai rapid ca celalalt din dreapta ta? Atunci unde mai e savoarea? Zborul ar trebuii să fie o experienţă personală nu o întrecere colectivă. Chiar dacă eu ofer zboruri comerciale măcar împărtăşesc ceva cu omul ăla de lângă mine. În viziunea mea acolo sunt şanse să se întâmple acidente tocmai datorită acestei concurenţe acerbe între piloţi. Ai în stânga unul bun, în dreapta unul şi mai bun şi trebuie să faci ceva ca sa fii tu primul. Atunci sacrifici din siguranţă pentru performanţă şi faci exact ce ştii că nu trebuie să faci.
Ai avut accidente?
“Am avut şi eu accidentele mele, chiar dacă nu am concurat dar nu am avut nicio fractură. Asta m-a făcut să pun mâna să studiez ca să înţeleg ce mi s-a întâmplat şi să nu mai fac aceleaşi greseli. Cu parapanta se zboară în orice anotimp numai că viteza vântului nu trebuie să depăsească 25 km pe oră. Tot secretul în parapantism se reduce la a ştii când să NU zbori.
Ce-i place?
Parapantismul e viaţa mea. Să intuieşti, asta cred eu ca te învaţa cel mai bine acest sport pentru că nu poţi vedea curenţii de aer ce vin în întâmpinarea ta. Dacă aceşti curenţi erau coloraţi cred că şi bunica mea ar fi zburat cu parapanta.
Ce nu-i place?
Nu-mi place să creadă oamenii că parapantismul este un sport extrem şi că trebuie să ai calităţi deosebite pentru asta. Ce încerc să fac eu este un zbor de agrement. Încerc să împărtăşesc cu cei pe care îi învăţ, senzaţia de lin, de plutire în aer, de frumos. De aceea toţi care zboară prima dată cu mine sunt puţin dezamăgiţi pentru că mulţi se aşteaptă la ceva extrem. Bineînţeles că după ce văd ca nu încurcă stânga cu dreapta putem încerca un alt fel de zbor mai rapid cu mai multă înălţime sau cu viraje scurte.
Profil:
Data naşterii: 05.04. 1977
Localitate: Târgovişte
Familie: necăsătorit
Studii: Facultatea de Filozofie şi Jurnalism, Universitatea Spiru Haret
Se încarcă comentariile...
