Vali Niţu, un cronicar al sufletului şi al timpului său

Cuvântul scris îl descătuşează, îl face să trăiască într-o lume mai curată, mai umană.

Este mândru că îşi are rădăcinile înfipte adânc în simplitate. În curăţenia şi limpezimea acestui meleag. Vali Niţu vorbeşte cu plăcere şi cu emoţie despre originea sa, despre primii ani ai vieţii. A copilărit la Ungureni-Dragomireşti, un sat situat la 14 kilometri distanţă de municipiul Târgovişte. O aşezare îmbătată de freamătul pădurilor de deal şi de apele limpezi şi repezi ale râului Dâmboviţa. „Am învăţat să fiu vertical, fiindcă părinţii mei, oameni cu frică de Dumnezeu, asta mi-au insuflat, dragostea pentru adevăr. Mama mea a fost o femeie simplă. A lucrat la CAP. Tata a fost perceptor. Ei mi-au dezvoltat dragostea pentru învăţătură, pentru munca cinstită. Mi-am tras seva din tot ceea ce înseamnă prospeţime, curăţenie ţărănească”, spune Vali Niţu. Şi-a iubit mult tatăl. A învăţat aproape totul de la el. „I-am plăcut pasul, privirea, sfatul. Lucrez la o carte care se intitulează „Rescriu ce mi-a fost scris”, un dialog poetic cu cel mai bun prieten al meu: tata. Un om care nu trebuia decât să se uite la mine şi îmi dădeam imediat seama ce vrea”, mărturiseşte autorul. Microbul scrisului, ca la toţi oamenii condeiului, l-a atins din copilărie. „Când revăd scrierile de atunci, mă cuprinde nostalgia. Parcă un fir nevăzut mă conectează la acea perioadă minunată. Citesc parcă într-un vis. Mă trezesc zâmbind”, spune Vali Niţu.

Scrisul, o hrană a sufletului
În săptămânalul „Impact” pe care l-a editat ani buni, a publicat foarte multă poezie. „Am vrut să-i ajut pe cei care iubesc versul şi nu au unde să-şi expună operele. Revista mea a fost o tribună a debuturilor”, afirmă scriitorul. Vali Niţu recunoaşte că scrisul este pentru el o hrană a sufletului, fără de care nu poate supravieţui. „Dragostea pentru cuvântul scris m-a făcut să mă descătuşez, să mă simt liber, să trăiesc într-o altă lume. Mai curată şi parcă mai umană”, spune Vali Niţu. Poezia pe care o crează este una de dragoste. „Este inspirată din trăirile mele. Primul volum pe care l-am publicat se cheamă „Trăgând înapoi o noapte”, apoi a urmat „Polen de gând albastru” şi o carte de proză scurtă”, precizează Vali Niţu. Scrie cu plăcere şi pamflet, dar nu atacă subiecte politice. Îl interesează mai mult viaţa omului simplu, cu sentimentele sale, cu trăirile sale, cu bucurii, necazuri. „Nu vreau să vorbesc despre politică pentru că acest domeniu nu mai spune nimic sufletului meu. Prefer mai degrabă să scriu o poveste pentru copii”. Vali Niţu se consideră un om al momentului, un cronicar al vremurilor pe care le trăim. Până la sfârşitul lunii iulie, Vali Niţu va mai scoate pe piaţă o carte, un volum trilingv, intitulat „Secunda celestă”. „Va fi o încununare a muncii mele. Am pus în el mult suflet şi maturitate. Cartea va fi însoţită şi de un CD. Va fi o premieră pentru judeţul nostru. Cred că va fi un copil reuşit al meu”, încheie Vali Niţu.

Întrebări şi răspunsuri:
Mai există public de poezie?
Să ştii că da. Pe site-urile de poezie se trăieşte din plin. Versul este dorit, iubit.
Creatorul de poezie s-a retras în spaţiul virtual?
Da. Se comunică tare pe internet. Există o mulţime de site-uri de specialitate. Se citeşte mult. Se comentează. Se dau sfaturi. Virtualul suplineşte cenaclurile literare care au cam dispărut. Este greu să scoţi acum o carte. Trebuie să renunţi la altele, să te sacrifici, aşa că poeţii preferă acum internetul, unde poeziile, dacă sunt bune, se publică fără probleme.

Ce îi place:
„Îmi place mult să citesc, să comunic cu oameni care folosesc acelaşi limbaj ca şi mine, adică inteligenţa şi luciditatea. Îmi plac copiii. Îmi place să spun lucrurilor pe nume. Iubesc tot ceea ce mă face să mă simt bine”, mărturiseşte poetul.

Ce nu îi place:
„Nu îmi plac minciuna şi aroganţa. Nu îmi plac oamenii care au uitat de unde au plecat. Îi dispreţuiesc pe duplicitari”, spune Vali Niţu.

Profil:
Nume: Valerică Niţu
Născut: 12 noiembrie 1952, Ungureni-Dragomireşti
Studii: Universitatea Valahia, Facultatea de Drept şi Facultatea de Jurnalism
Familie: căsătorit, două fete - Raluca şi Andreea, şi trei nepoţi