Târgovişte: Valentin Băcanu, în munţi de un sfert de secol
0
Face parte din echipa Salvamont de aproape 25 de ani, iubeşte munţii, este îngrijorat de starea pădurilor şi ar vrea pedepse aspre împotriva celor care nu respectă natura
Valentin Băcanu are o singură pasiune: munţii. Este salvamontist de proape 25 de ani şi nu vrea să se despartă până la sfârşitul vieţii sale de ceea ce iubeşte. Recunoaşte că nu este uşor atunci când practic ajungi să trăieşti în munte, să fii gata mereu atunci când ceilaţi au nevoie de ajutor.
“Ne avem aici unii pe ceilaţi şi suntem practic o familie”, spune mândru, Valentin Băcanu.
Povesteşte că totul a început după ce a făcut parte din prima generaţie de ghizi montani şi a trebuit să se perfecţioneze permanent în schi, alpinism, orientare turistică sau prim-ajutor.
“Aceste specializări au fost premergătoare formării ca salvamontist şi au fost reluate la un nivel superior”, a adăugat salvamontistul.
Salvamont Dâmboviţa, printre primele în ţară
Întrebat despre distincţiile pe care le-a obţinut de-a lungul anilor, Valentin Băcanu a spus cu modestie că acestea nu-i aparţin lui, ci echipei Salvamont. Este mândru că, alături de colegii săi, a obţinut de nenumărate ori primele locuri la concursuri precum “Raliul Naţional Salvamont.”
“Echipa Salvamont Dâmboviţa a fost mereu printre primele cinci la astfel de competiţii. Suntem uniţi şi suntem o echipă. Asta este cheia. Concursurile atestă practic pregătirea noastră ca salvamontişti”, spune Băcanu.
Nu toate acţiunile de salvare au un final fericit
Nu mai ştie numărul misiunilor de salvare la care a participat în cei 25 de ani de când se află în munţi. Îşi aminteşte însă cum a salvat, în urmă cu cinci ani, un grup de 12 elevi din Buzău, care au fost surprinşi de vremea capricioasă a munţilor pe un traseu nemarcat. Erau însoţiţi de un profesor, care nu a mai putut face faţă situaţiei.
“Acel aşa-zis profesor şi copiii au plecat de la cabana Diham pe Valea Bucşoiului, traseu nermarcat. A venit o rupere de nori, tunete, tăsnete, viituri, au fost la un pas de moarte. Sigur, ne-am pus şi noi viaţa în pericol la acea acţiunea. Echipamentul nostru conţine metal şi puteam fi uşor loviţi de un tăsnet. În plus, cădeau bolovani”, îşi aminteşte salvamontistul. Este mulţumit că acţiunea a fost o reuşită şi că tot grupul a ajuns în siguranţă la cabana Omu.
Recunoaşte că nu de fiecare dată poveştile au un final fericit. În toată cariera sa a recuperat din munţi cinci morţi, iar un bărbat i-a murit în braţe în urma unui stop cardiac
Cu toate acestea, n-ar renunţa în ruptul capului la meseria de salvamontist.
Întrebări şi răspunsuri
V-a fost vreodată teamă, atunci când aţi plecat în acţiuni de salvare?
V.B. Nu cred că există vreun salvamontist care, măcar în sinea lui, să nu recunoască faptul că îţi faci griji uneori pentru viaţa ta. Cu toate acestea, îţi iei echipamentul din cui şi pleci. Viaţa de salvamontist te face să devii mai dur, mai aspru, iar lucrul în echipă te face să fii mai liniştit.
Sunt echipaţi salvamontiştii asa cum trebuie?
V.B. În ultimii ani am fost dotaţi cu echipament corepunzător. Gândiţi-vă că plecăm în acţiuni de salvare pe viscol, pe vreme rea. Nu puteam pleca oricum, altfel n-am putea ajuta pe cei aflaţi în pericol.
Ce îi place
Îmi place foarte mult latura spirituală a muntelui. Este pur în esenţa lui, aici suntem mai aproape de Dumnezeu. Tot ce este aici are o atracţie deosebită. Aerul este curat.
Ce nu-I place
Nu îmi place faptul că se defrişează pădurile fără discernământ şi că cei care ar trebui să vadă asta inchid ochii. În plus, coniferele sunt un dezastru. Aproape 50% din brazi au fost năpădiţi de licheni, dar nimeni nu vede, pe nimeni nu interesează.
Profil:
Născut: 24 iunie 1949, localitatea Ghirdoveni
Studii: Şcoala Tehnică Postliceală de Automatizări Bucureşti
Familie: necăsătorit, o fată de 27 de ani
Se încarcă comentariile...
