Târgovişte: Chiriţă Trenchea, anticarul îndrăgostit de munţi
0
De când a ieşit la pensie, din 1997, vinde cărţi la toneta lui de pe bulevardul Independenţei, lângă blocul Minisat. Vinde cărţi din pasiune şi cum prinde câteva zile frumoase, ia rucsacul în spinare şi dă o fugă la munte
Pasiunea pentru carte a descoperit-o încă din copilărie, „pe vremea aceea citeam la lumânare sau la lampă, nu aveam noi curent atunci”, începe Chiriţă. Mai târziu, a ajuns la liceul teoretic din Reşiţa unde a reuşit să citească toate cărţile din biblioteca liceului. „Stăteam la internat, la Reşiţa şi mai ajutam bibliotecara când se făcea curăţenie, îi ceream câte o carte, două, le citeam după care i le aduceam înapoi şi tot aşa am citit toată biblioteca”, povesteşte Chiriţă.
Vinde cărţi din 1997
A venit la Târgovişte în 1973, prin repartizare de la Galaţi, „aşa era pe vremea aia, te tot mutau dintr-o parte în alta”, povesteşte Chiriţă. „Am lucrat la laminor, la cuptoare, pe o cabină de comandă până în 1997 când am ieşit la pensie”, adaugă acesta.
La 1 aprilie 1997 a ieşit la pensie şi din 1 iunie s-a apucat de vândut cărţi. Timp de trei luni a lucrat ca angajat, după care a continuat acelaşi lucru însă pe cont propriu. Primele cărţi vândute au fost cele din biblioteca personală, vreo 200 la număr, „era o masă mare toată plină cu cărţi, aşa am început. După aceea am început să merg pe la anticariate, mai primeam comenzi, mai cumpăram de la clienţi”, îşi aminteşte Trenchea.
A reuşit de-a lungul timpului să îşi atragă un număr de clienţi fideli, „nu sunt mulţi, sunt profesori, unii dintre ei erau studenţi acum 12 ani când am început eu cu cărţile. Vin în continuare să ia cărţi de la mine”, zâmbeşte anticarul.
A avut şi momente în care a vrut să renunţe, însă a trecut peste ele. Iarna îi este mai greu, când ninge sau când este foarte frig, dar se îmbracă mai gros sau se mai adăposteşte în magazinele de lângă tonetă.
Criza afectează vânzările de cărţi
Dacă la început nu făcea faţă comenzilor, de când cu criza, vânzările au scăzut. „Aveam multe cereri de cărţi de istorie şi de geografie, acum s-au modernizat, există internet, deşi e altceva când citeşti, îţi rămâne întipărit în minte unde era scrisă fraza în pagină”, povesteşte Chiriţă.
„Dacă ai familie şi trebuie să o întreţii, nu ai cum, este imposibil. Eu o fac din plăcere, cu banii câştigaţi mai acopăr din cheltuieli, este mai mult o ocupaţie, nu pot să stau locului. Nici librăriile nu mai vând, uite librăria de aici, se închide, nu au vânzare şi nu mai fac faţă”, adaugă anticarul.
Iubitor de călătorii şi de sport
În tinereţe a jucat fotbal, volei sau şah şi a participat la concursuri raionale. La un moment dat s-a retras din sport şi s-a orientat pe excursii, „Pe timpul lui Ceauşescu, excursiile erau acasă la părinţi, în Moldova, acolo ne întâlneam cu toţii, cam astea erau plăcerile vieţii pe vremea aceea. Mai târziu am început să merg pe munte cu prieteni de-ai mei. Chiar ieri m-am întors din Retezat, ne-a plouat de trei ori pe zi, altfel am mai fi stat”, încheie Chiriţă.
Ce-i place:
„Dintotdeauna mi-au plăcut călătoriile, am vrut să văd cât mai multe locuri, la noi în ţară dar şi prin străinătate. De copil mă ştiu cu cărţile în braţe, mi-a plăcut să citesc, acum nu prea mai e timp. Îmi plac munţii din România, Retezatul, Făgăraşii, nordul Moldovei şi ciorbele acrite cu borş moldovenesc.”
Ce nu-i place:
„Mai bine să mă înjure omul sau să dea în mine, să mă lovească cu ceva, orice numai să nu mă mintă, de la minciună se strică totul pe lumea asta. Nu îmi plac prejudecăţile oamenilor. Mă feresc cât pot de mâncărurile grase.”
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Ce carte v-a impresionat cel mai mult?
C.T.: „Eram prin clasa a treia, a patra, nu mai ştiu, când am citit „Căpitan la 15 ani” de Jules Verne, pe urmă a fost „Singur pe lume”, mă ajuta foarte mult bibliotecara pentru că mă îndruma şi urmărea îndeaproape interesul meu pentru lectură, cum terminam o carte, îmi dădea alta.”
V-aţi gândit să scrieţi o carte?
C.T.: „Nu am timp acum să mă apuc de scris, poate mai târziu. Foarte mulţi prieteni mi-au tot zis să încep să pun pe hârtie poveştile mele, amintirile mele dar deocamdată nu mă atrage prea tare ideea. Mie îmi place să citesc ce au scris alţii, nu să mă apuc să scriu eu.”
PROFIL:
Data naşterii: 08 septembrie 1945, Blăgeşti, Vaslui
Studii: Liceul Teoretic Reşiţa
Familie: doi copii, o fată şi un băiat
Profesie: pensionar, buchinist
Se încarcă comentariile...
