Târgovişte: Ferenţ Bartiş este primul antrenor al Soranei Cârstea
0
De 27 de ani este antrenor de tenis şi pregăteşte viitorii campioni ai României. Este profesor de educaţie fizică la Dragomireşti şi predă tenis în cadrul „Tenis Club Sitcons” din Târgovişte.
A descoperit tenisul dintr-o joacă, căuta împreună cu un prieten broaşte în jurul lacului Chindia, lângă terenurile de tenis. I s-a părut atunci foarte interesant să îl provoace pe prietenul lui la o partidă de tenis. „L-am provocat pe Cimpi, la un meci, mă credeam tare de tot, deşi nu pusesem mâna pe racheta de tenis. M-a bătut de m-a uscat, am fost foarte supărat şi asta m-a făcut să mă apuc de lecţii de tenis. Primul meu antrenor de tenis a fost profesorul Geantă. Eram în clasa a VII-a”, zâmbeşte Feri.
După primele şase luni a participat la prima competiţie unde a obţinut locul patru. „Am progresat repede, îmi plăcea foarte mult, la 18 ani am obţinut locul trei pe ţară la competiţia naţională Daciada, am ajuns până în semifinale”, povesteşte Feri.
Nu a continuat sportul de performanţă şi s-a orientat spre antrenorat. „Neavând o situaţie financiară adecvată şi nici vârsta, începusem destul de târziu tenisul, am descoperit că sunt foarte atras de antrenorat şi că am darul şi răbdarea de a preda tenisul pe cale naturală, am intuit cum trebuie să decurgă o lecţie de antrnament sportiv. Am fost autodidact, am aprofundat, am cumpărat cărţi şi manuale pe care le am şi acum. După rezultatul de la Daciada am obţinut un carnet de instructor sportiv”, povesteşte antrenorul.
Primul antrenor al Soranei Cârstea
A avut o serie de sportivi foarte buni, sute, chiar mii de copii care au crescut pe mâna lui, unii dintre ei ajungând chiar campioni la campionatele naţionale. Cel mai important elev a fost Sorana Cârstea. „Ţin minte şi acum, a venit în luna mai. Mama Soranei a insistat să vină la mine în grupă, fusese refuzată de alţi antrenori. Avea patru ani Sorana când a luat cunoştinţă cu terenul de tenis. Aproape toate antrenamentele au fost filmate de părinţii ei care au fost tot timpul alături de ea”, povesteşte Feri.
„Sorana şi-a petrecut copilăria cu mine, cei mai frumoşi ani ai ei, de la patru la opt ani. Am încercat să îi predau tenisul prin joacă, inventam tot felul de jocuri cu ea pentru că se plictisea repede, era un copil totuşi. De multe ori jucam fotbal cu mingea de tenis. Câteodată îmi spunea: „ia uite ce tortuleţ am făcut din mingile de tenis” şi eu o întrebam: „dar de ce nu ai pus şi frişcă”, după care reluam lecţia propriu-zisă de tenis cu zâmbetul pe buze”, adaugă antrenorul.
A remarcat-o pe Sorana datorită unor mişcări pe care nu le mai făcea niciun alt elev la vremea aceea. „Avea o inteligenţă motrică deosebită, intuia foarte bine momentul impactului rachetei cu mingea, memora punctul de lovire şi avea o foarte bună orientare în teren. Era foarte tenace, perseverentă, docilă şi s-a remarcat din prima printr-o voinţă de invidiat şi prin calităţile ei psihice”, povesteşte Feri.
La ultima lecţie de tenis, Sorana nu înţelegea un lucru. „Mi-a zis că ea nu înţelege cum de nu a reuşit să mă bată niciodată la tenis”, zâmbeşte Feri. „După aceea s-a tranferat la un alt antrenor, e greu să ţii interesul unui sportiv, mai ales a unui copil care a crescut, sportivul se satură, nu prea mai asculta, crescuse şi fizic dar şi ca valoare. Sorana a avut o tehnică curată, avea un serviciu exemplar, chiar tatăl Ralucăi Olaru se minuna la un concurs de serviciul perfect al Soranei”, îşi aminteşte antrenorul.
Are în pregătire o nouă campioană
Îşi doreşte să înfiinţeze un club adevărat de tenis. „Încă nu am echipa completă, lipseşte fiziologul. Colaborez cu Andrei Lăzărescu, el mă ajută la rezistenţa specifică jocului de tenis şi cu Dan Ostafi, cel care se ocupă de prepararea fizică. Colaborăm cu Tenis Club Sitcons şi cu preşedintele acestui club Marian Sitaru, unde am început lucrul cu o grupă de copii din care am remarcat-o pe Iulia Maria Ivaşcu, campioană naţională anul acesta la grupa de vărstă de 12 ani. Am descoperit la Iulia ceea ce am intuit la Sorana. La Sorana nu ştiam, în cazul Iuliei ştiu. Îmi doresc să fac din ea o mare campioană”, spune Feri.
„Am făcut antrenamente şi cu fiica mea, am început odată cu Sorana. Nu am continuat pentru că din punct de vedere financiar nu aş fi acoperit cheltuielile şi nu aş fi reuşit să merg spre sportul de performanţă. Am vrut să înveţe să joace tenis doar pentru dezvoltarea ei fizică şi psihică”, a adăugat antrenorul.
Ce-i place:
„Am fost atras dintotdeauna de educaţia fizică, îmi plăceau profesorii de sport şi mi-am dorit să ajung ca ei. Nu credeam că voi reuşi, că voi putea să mă exprim astfel încât să reuşesc să învăţ pe cineva. Îmi plac biologia şi anatomia, când eram mai mic îmi plăcea să fac disecţii pe broaşte.”
Ce nu-i place:
„Dezinteresul total pentru sport din partea celor care pot dezvolta infrastructura sportivă. Nu există niciun interes pentru copii şi normal că aceştia sunt foarte dezinteresaţi. Copiii sunt puşi pe ultimul plan în România, deşi mulţi dintre ei sunt foarte atraşi de sport.”
Ce este tenisul?
După ce am terminat facultatea am realizat că tenisul nu este un simplu sport, putem spune că este o industrie, un sport complex care vizează starea de sănătate a organismului uman, vizează creşterea potenţialului biologic, integrarea socială a fiinţei umane. De asemenea prin tenis poţi dezvolta spiritul de competiţie într-un om. Este din păcate un lucru încă neînţeles de mulţi oameni din domeniu, motiv pentru care nici nu avem rezultate. Nu se lucrează ştiinţific, cu specialişti şi din această cauză nu avem nici rezultate.”
Cine plăteşte deplasările la competiţii?
„Eu, din salariul meu de profesor de educaţie fizică plătesc înscrierea pentru fiecare participant, transportul şi tot ce ţine de legitimarea sportivilor la competiţii, eu cumpăr echipamentul de antrenament, mingile, absolut tot. Anual dau din banii mei peste 1000 de lei, lucru care nu îmi place deloc. Fac asta pentru mine şi pentru copiii aştia care nu au nicio şansă altfel. Sunt foarte mulţi copii talentaţi în mediul rural care pot fi îndrumaţi către sportul de performanţă dar atâta timp cât nu există o politică în acest sens la nivel naţional, nu vor fi nici rezultate. Am fost ajutat doar de direcotul şcolii şi de inspectorul de specialitate, domnul Octav Constantinescu.”
PROFIL:
Născut: 12.04.1964, Târgovişte
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Valahia Târgovişte, Licenţiat la Oradea.
Profesie: profesor de educaţie fizică şi antrenor sportiv
Familie: soţie, o fată
Se încarcă comentariile...
