Târgovişte: Sorana Ţopa, scenograf la 21 de ani

A lucrat prima piesă de teatru la 17 ani iar doi ani mai târziu, în 2007, a câştigat premiul Orange pentru scenografia de la Festivalul Naţional de Romanţe Crizantema de Aur. A scris un volum de poezii şi visează ca într-o zi să intre în circuitul Cirque du Soleil.

Încă de mică, a vrut să se facă actriţă, i-a plăcut să comunice cu oamenii, însă teatrul avea să mai aştepte puţin pentru că gândul s-a mutat spre desen. „Încet m-am orientat spre arhitectură, îmi plăcea foarte mult să desenez plus că arhitectura mi se părea o meserie ordonată şi foarte bănoasă”, spune Sorana.

Prima întâlnire cu teatrul, în clasa XI-a

La un moment dat la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte a venit scenografa Adriana Grand pentru un spectacol şi a avut nevoie de asistenţi, pentru a termina la timp. A mers împreună cu un coleg să ajute, acesta a renunţat şi astfel a rămas pentru două spectacole: Turandot şi Darul Gorgonei. Atunci mi-am dat seama că vreau să fac asta. M-am apucat de teatru împotriva voinţei tatălui meu”, îşi aminteşte Sorana.

S-a înscris la facultate la Bucureşti şi Târgu Mureş. „Eu vroiam la teatru în Bucureşti dar nu eram prea sigură că o să intru aşa că m-am înscris şi în altă parte. Până la urmă am intrat unde vroiam, chiar prima pe listă”, spune tânăra scenografă.

A lucrat cu nume mari din teatrul românesc

„La prezentarea bobocilor, trebuia să urcăm pe scenă pentru a fi cunoscuţi de profesori. Erau acolo actori mari ca Florin Zamfirescu sau Adrian Pintea. Am urcat pe scenă şi am fost întrebată dacă am vreo legătură cu Sorana Ţopa, celebra actriţă. Le-am spus că este verişoara bunicii mele şi au rămas uimiţi”, povesteşte scenografa.

De la Viorica Petrovici, profesoara de an, a învăţat foarte multe. „Este un pedagog unic cu un stil propriu de a te face să dai tot ce e mai bun din tine. Primeam tema, te duceai cu o variantă şi o respingea. După zece încercări îţi accepta o lucrare iniţial respinsă”, spune Sorana.

O altă profesoară de la care a învăţat foarte mult este Adina Nanu, profesoară de arte vizuale, singura care a scris o istorie a costumului. „Este genială, am făcut primul curs în care te învăţa cum să te îmbraci, ca să ştii cum să îmbraci actorii trebuie să ştii mai întâi cum să te îmbraci tu, ne spunea”, îşi aminteşte Sorana.

A lucrat cu scenografi ca Ştefan Caragiu, Ştefania Cenean sau Gabi Apostol. „Am avut onoarea de a lucra cu nume mari ca Adrian Pintea, Florin Zamfirescu, Traian Stănescu,Teo Herghelegiu, Victor Ioan Frunză, Alina Hiristea şi cu tata”, povesteşte zâmbind Sorana.

Premiată pentru scenografia de la Crizantema de Aur

În 2007, la a 40-a ediţie a Festivalului de Romanţe „Crizantema de Aur”, a primit premiul Orange pentru scenografie, un premiu foarte important. „Au fost trei nopţi grele, a fost o provocare imensă, în fiecare seară de spectacol era un alt decor. Imediat după terminarea spectacolului trebuia demontat tot şi instalat decorul pentru a doua zi. A fost greu pentru că trebuia să îi coordonez pe cei care demontau şi montau şi nu erau deloc puţini”, povesteşte Sorana.

La 18 ani a scris un volum de poezii

Exact de ziua ei, şi-a lansat volumul de poezii „Cuvinte în lucru, am 18 ani” la Galeriile de Artă Sever din Târgovişte, acolo unde avea şi expoziţia ei cu desene de costume. Părinţii au vrut să îi pregătească ceva deosebit şi astfel această lansare a fost cadoul venit din partea lor.

Şansa de a lucra la Cirque du Soleil

Unchiul Soranei, stabilit în Montreal, cunoştea două directoare de la Cirque du Soleil cărora le-a dus casete cu lucrările Soranei iar acestea au invitat-o să facă parte din echipă. Întreruperea studiilor ar fi însemnat sfârşitul drumului pe care plecase. „Mi-am zis că mult mai bine este să termini un ciclu, deşi să fac parte dintr-un circuit Cirque du Soleil este ceva nemaipomenit”, spune Sorana. A rămas o ţintă pe care la un moment dat ar vrea să o atingă. „Spectacolele lor mi-au lărgit orizonturile, mi-au creat acea senzaţie că păşesc într-un univers formidabil”, completează scenografa.

Ce-i place:
„Îmi place să desenez, îmi place muzica foarte mult, ascult în special muzică folk, rock, indie. Sunt înnebunită după mare, îmi place liniştea pe care uneori o regăseşti pe malul mării. Îmi place foarte mult să comunic cu oamenii.”

Ce nu-i place:
„Nu-mi plac oamenii prefăcuţi, snobi şi lista poate continua, dar să-i lăsăm. Am un disconfort când sunt lăudată şi nu-mi place să fiu desconsiderată. Putem trece la categoria „nu-mi place” şi pilaful cu prune sau siropul de tuse.”

Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost cel mai greu spectacol?
„De departe cel mai greu spectacol a fost ultimul, Ivan Turbincă, o readaptare după Ion Creangă. Am desenat peste 50 de costume şi a trebuit să explic croitorilor exact cum vreau să arate costumele, materialul folosit sau culoarea acestuia. Sunt foarte atentă la culoare pentru că aceasta redă anumite stări.  Pe lângă costume am conceput şi decorurile. Mi-au fost de mare ajutor cunoştinţele de arhitectură învăţate în liceu.”

Ai veni să lucrezi la Târgovişte?
„Nu am respins niciodată varianta Târgovişte. Mi-ar plăcea să lucrez aici, m-ar interesa să lucrez împreună cu tineri, cu oameni care au forţa de a schimba lucrurile, cred că tinerii au puterea asta, să aducă ceva nou, îmi plac lucrurile noi. În cazul în care vor apărea astfel de situaţii voi fi deschisă oricărei colaborări.”

Născută: 6 martie 1988, Târgovişte
Educaţie: UNATC Bucureşti, Facultatea de Teatru, secţia scenografie
Profesia: scenograf
Familie: un frate, Călin