Stiri din Targoviste

Interviu cu actorul Sebastian Bălăşoiu, interpretul lui Osvald din „Bungee Jumping sau Povestea peştişorului de aur”, de Jaan Tätte, în regia lui Florin Gabriel Ionescu, ultimul spectacol al Teatrului Municipal Târgovişte.

Cât de complex e personajul Osvald?
Osvald este la fel de complex ca orice alt Homo Sapiens. Doar că individul îşi permite să viseze; are curajul să viseze şi să spere în timp ce noi ceilalţi, fiind tributari realităţii socio-economice, ne-am pierdut curajul de a visa şi, mai mult, de a crede şi de a acţiona în scopul realizării viselor.

Cât de greu este acest rol?
Rolul? Partea grea în cazul Osvald constă în aderearea subsemnatului la manifestările sale scenice (fizice). Ca şi cum ai cere unui motan leneş – asta sunt eu – să se transforme în leu fioros şi să plece la vânătoare de hipopotami. Este împotriva firii mele şi mi-e al draaacului de greu să-mi activez resorturile psihoemoţionale pentru a mă manifesta agresiv. Destul de solicitant, mă cam stoarce de puteri – şi puterile, deh, pe măsura „renumeraţiei dupe buget”... Şi totuşi nu e greu. Dincolo de spiritul ludic specific orcărui actor, sunt anii de şcoală - da, se face şcoală, FACULTATE, pentru a profesa -  experienţa si bucuria redescoperirii, recunoaşterii şi reinventării individuale, aşa că în cele din urmă totul nu este decât o joacă. Cu reguli stricte, tiranice chiar, dar o joacă. Astfel încât la final, în spectacol, totul pare facut din poignee.

Osvald se joacă în fond. Reuşeşte să-i aducă pe Laura şi pe Roland în situaţii limită, în care fiecare se demască. Cu ce scop? Putem spune că acest spectacol este o lecţie pentru oameni, nu pentru public?
N-am să vorbesc despre scopul lui Osvald. Las publicul să descopere asta. În ceea ce priveşte lecţia... Nu, n-aş vrea să fie o lecţie. Nu e cazul să fim moraliştii lu’ peşte, chiar dacă el este mic, cu solzi aurii şi împlineşte dorinţe. M-aş bucura ca acest spectacol să genereze predispoziţia către  κάθαρσις-ul (catharsis – n.r.) antic. Pentru că teatrul nu este un monolog scenic al actorilor, ci un dialog emoţional şi estetic cu publicul. Necunoscătorilor le recomand cu cădura „Arta de a fi spectator” a lui Victor Ernest Masek. Trăim, nu-i aşa, într-o societate bolnăvicioasă, în care consumisul şi superficialitatea sunt promovate cu asiduitate, ba chiar agresiv. Teatrul se constituie astfel prin dialogul amintit într-un refugiu spiritual în care cine are ochi de văzut şi urechi de auzit...

Spectacolul reflectă aspecte ale realităţii actuale. Să fie acest fapt explicaţia publicului în majoritate tânăr din sală? Şi dacă da, este aceasta o modalitate bună de a atrage tinerii către teatru?
Aspectul asta ţine de alt departament, în care nu-mi bag nasu’. Si eu sunt curios de ce vin tinerii la Teatru. Poate aflăm de pe pagina de Facebook a instituţiei, care a fost creată tocmai pentru un dialog productiv cu spectatorii.

Pe Aceeaşi Temă

GALERIE FOTO Care ar fi preţul meu?

O colaborare furtunoasă

Autorul textului este contemporan. Cunoşteai ceva despre el înainte de spectacol? Ce părere ai acum?
„Piesa asta am scris-o pentru bani” spune Jaan Tätte sub titlu. Hehehe… Textul îl ştiam de ceva vreme. Părerea-mi despre text rămâie DOAR a mea.

Nu este prima oară când lucrezi cu regizorul Florin Gabriel Ionescu. Ce apreciezi la el?
După „Visul...” lui Shakespeare şi „Tacamuri...-le” lui György, “Bungee…-ul” lui Tätte ne-a adus în situaţia de a avea o colaborare furtunoasăăăăă. Asta din cauza viziunilor diferite asupra lui Osvald. În cele din urmă regizorul este Maestrul Păpuşar, nu? De fiecare dată, după ce am încheiat un proiect împreună, ne-am jurat că nu va mai exista o altă colaborare şi iată! Pentru că spectacolele lui determină spectatorul să renunţe la neutralitate şi să se implice visceral în povestea de pe scenă, pentru că preţuieşte actorul (el însuşi este la bază actor) mă corupe de fiecare dată. Ceea ce nu înţeleg este cu ce îl corup eu? Se pare că „Destinul (ne) persecută implacabil!”. Nu e rău dacă, după spectacolele noastre,  spectatorul uită în următoarele 5 minute să-şi deschidă telefonul mobil... 

Gata, fug să plătesc factura la Electrica, gazul şi Internetul. V-am pupat! Sărbători fericite, dragilor!