Târgovişte: Sebastian Ene caută consacrarea la Paris
0
Studiază de 14 ani pianul, este student la Conservatorul Superior de Muzică şi Dans din Paris şi speră să devină un celebru pianist concertist.
Sebastian Ene este de părere că talentul fără foarte multe ore de studiu nu valorează nimic şi că nu poţi ajunge departe dacă nu munceşti pentru ceea ce visezi.
Ne-a povestit că părinţii săi iubesc folclorul românesc şi că muzica face parte din viaţa lui de când se ştie. Aceştia şi-au dorit însă mai mult pentru fiul lor şi au luptat să ajungă la cele mai renumite şcoli de muzică din ţară şi din lume. Tânărul a început să studieze pianul de la vârsta de şapte ani, deşi tatăl său ar fi preferat ca instrumentul de studiu să fie vioara.
“Am fost influenţat puternic de un recital pe care l-a văzut la televizior, un recital de Dan Grigore. Am insistat să fac pianul, pentru că tata vroia să urmez cursurile de vioară. Tata era naist, a avut un grup de muzică folclorică din repertoriul naţional şi internaţional, iar mama a fost cântăreaţă şi dansatoare de muzică folclorică românească”, spune Sebastian.
A câştigat primul premiu la nouă ani
Artistul îşi aminteşte cu drag de primul său profesor de pian, Cristea Baroţi Sorin, cu care a lucrat timp de opt ani la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Târgovişte.
Nu poate uita orele întregi de studiu, atunci când se pregătea pentru concursuri. Muncea chiar şi şase ore pe zi pentru a avea rezultate bune, care n-au întârziat să apară. Se poate lăuda cu opt premii întâi şi cinci premii doi şi nu va uita niciodată prima sa distincţie importantă. Se întâmpla în anul 1997, la concursul „W.A. Mozart”, care a avut loc la Târgovişte, unde a obţinut locul I.
A mers mai departe la un liceu din Bucureşti în speranţa că aici va găsi noi oportunităţi. A studiat la liceul “Dinu Lipatti” cu profesoara Magda Stănescu, iar repertoriul învăţat îi foloseşte şi în prezent. Părinţii nu i-au putut fi alături în toţi anii de liceu, aceştia fiind plecaţi în străinătate pentru a asigura fiului lor situaţia financiară.
“La liceu am fost de unul singur, părinţii erau în Franţa şi îmi ofereau suportul financiar de care aveam nevoie. Au depus un efort financiar ieşit din comun, pentru care le voi rămâne veşnic dator.Nu e uşor în muzică”, spune Sebastian.
A fost admis la conservatorul de la Paris
În urmă cu aproape doi ani a fost admis, cu o bursă socială, la Conservatorul Superior de Muzică şi Dans din Paris, unde a dat concurs de admitere, iar concurenţa a fost acerbă. Erau 200 de candidaţi pe 14 locuri şi recunoaşte că fără ajutorul unui cunoscut pianist şi compozitor, Michael Levinas, nu ar fi reuşit această performanţă.
“Am reuşit să intru la conservatorul de la Paris după ce timp de patru luni m-am pregătit alături de acest mare artist. Studiam între între şase şi zece ore pe zi pentru a fi admis la această important instituţie de învăţământ”, spune artistul.
Acesta recunoaşte că este greu să intri la conservatorul de la Paris, dar şi mai greu este să rămâi acolo, pentru că sunt reguli foarte stricte, iar studiul este pe primul plan.
“Nu se admite ca pe primul loc să fie decât studiul pentru programa conservatorului. Asta înseamnă că până şi recitalurile, concertele sau concursurile sunt mai puţin importate decât programa conservatorului. Nu se poate amâna niciun examen, cu excepţia cazurilor de boală. Dacă nu înveţi, eşti dat afară din conservator”, susţine Sebastian.
Scump la Paris
Artistul a povestit că Parisul este unul dintre cele mai scumpe orase din lume şi nu îşi permite să meargă la concerte atât de des pe cât şi-ar dori din cauza preţurilor mari la bilete.
“Merg din când în când la recitalurile şi concertele interpreţilor pe care îi apreciez foarte mult, fie că sunt pianişti sau instrumentişti. La concertul lui Arcadi Volodos bilete au costat între 45 şi 150 de euro. Biletele ieftine trebuie cumpărate, însă, cu trei luni înainte, altfel ele pleacă de la 85 de euro în sus”, a mai spus Sebastian.
Se întoarce cu emoţie în oraşul natal
Tânărul spune că Târgoviştea se va numi întotdeauana “acasă” şi că se întoarce cu emoţie în oraşul în care s-a născut. Este încântat că a fost înfiinţată Filarmonica Muntenia, care va dezvolta oraşul din punct de vedere cultural.
Întrebări şi răspunsuri
Este adevărat faptul că tot româncele sunt mai frumoase?
S.E.: Da, este adevărat, româncele sunt mai frumoase. Relaţia cu o franţuzoaică avansează foarte greu, sunt distante şi nu în mod natural, forţează această distanţă pusă între ele şi ceilalţi, iar lucrul acesta este inutil. În plus, francezii nu spun aproape nicioadată lucrurilor pe nume, iar la români este contrariul.
Vei rămâne la Paris?
S.E. : Atâta timp cât bugetul îmi va permite un minim de supravieţuire, m-aş stabili în Paris, cu toate dificultăţile. Sunt subiectiv, pentru că îmi place foarte mult acest oraş, îl consider potrivit pentru afirmarea mea ca pianist. România nu oferă artiştilor, mai ales acelora de muzică clasică, posibilitatea reală de a trăi din ceea ce fac.
Ce-i place
Sunt foarte pasionat de pilotaj şi de maşini în general. Când o să pot o să fac cel puţin un stadiu de pilotaj, să pot să conduc o maşină de curse. Sunt fan Bentley, dar degeaba, din păcate nu voi avea o astfel de maşină pentru că este foarte scumpă.
Ce nu-i place
Nu suport ipocrizia, vulgaritatea şi lipsa principiilor în viaţa unui om. Nu suport drumurile proaste din România, gropile şi craterele din asfalt.
Profil
Născut: 4 iunie 1988 Târgovişte
Educaţie: student la Conservatorul Superior de Muzică şi Dans din Paris
Stare civilă: necăsătorit
Se încarcă comentariile...
