Radu Câmpean, aplaudat la scenă deschisă
0
Se ghidează în viaţă după vorbele părintelui Arsenie Papacioc: „A face, nu a spune, înseamnă a deveni”.
Radu Câmpean este actor la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte. Spune că pentru a intra în pielea personajelor, un actor bun trebuie să facă studii de caz. „De exemplu, dacă joci un rol de poliţist este obligatoriu să faci un studiu de caz. Trebuie să mergi la o secţie de poliţie, eventual, şi trebuie să iei câteva informaţii despre cum e viaţa de poliţist pentru a juca rolul cât mai credibil. Dacă joci un rol de nebun, mergi la un spital de nebuni. Aşa ar fi ideal. Asta ar trebui să facă toţi actorii pentru a fi cât mai credibili în rolul pe care îl au de făcut”, ne explică actorul.
Radu a fost atras de teatru de mic
Părinţii săi îl duceau de mână în sălile de spectacol şi de atunci nu s-a mai dezlipit de scenă. „În clasa a opta m-am hotărât să merg la Liceul Dinu Lipati din Bucureşti, unde aflasem că se înfiinţează prima clasă cu specific de teatru din ţară. N-am gândit că este o oportunitate perfectă pentru mine, pentru că asta îmi doream. M-am dus acolo, m-am pregătit şi am intrat”, îşi aduce aminte acesta.
A jucat în piese cunoscute, care, în fiecare sfârşit de săptămână, fac deliciul publicului târgoviştean. „Am jucat în multe piese. Nici nu le mai ştiu numărul. Mi-a plăcut însă foarte mult „Visul unei nopţi de vară” - este un spectacol în care m-am simţit bine în pielea personajului. Consider că treatrul şi actoria sunt o modalitate de a pune publicul în unele situaţii, chestii de viaţă, pe care omul de rând nu le studiază pentru că nu are nevoie. De exemplu, dacă eşti necanic, nu o să studiezi filosofie. Atunci există actori care fac legătura asta. Consider că asta este importanţa majoră a actorilor”, explică Radu. Câteva din piesele în cae a jucat sunt "America Alive", “Coty”, Bachantele”, "Dublu sau nimic”, “Imblânzirea Scorpiei”, “Ispitirea Sfântului Anton”,"Romeo si Julieta" etc.
I se întâmplă să uite fragmente din rol
Fără nicio eschivă spune că i se întâmplă uneori să mai uite pasaje din rolurile lungi pe care le joacă pe scenă. Trebuie doar să ai prezenţă de spirit pentru a improviza, spune acesta. „Se mai întâmplă şi chestii de genul ăsta, dar dacă ştii foarte bine rolul pe care îl ai de jucat şi dacă ai jucat cum trebuie la repetiţii şi ai făcut studiu de caz, atunci nu este nicio problemă pentru că poţi improviza foarte uşor. Trebuie să ştii ideea pe care merge textul”, adaugă artistul.
Mărturiseşte că viaţa de artist este grea, motiv pentru care a fost nevoit să joace şi în reclame pentru a câştiga un ban în plus. „Am făcut şi ceva reclame la Alfa Bank, la Cosmote, dar reclamele mai puţin contează pentru un actor. Ele sunt o consecinţă a faptului că actorii sunt plătiţi foarte puţin şi atunci eşti nevoit să mai faci şi reclame, să mai joci şi într-un serial ca să mai ai un venit suplimentar”, spune tânărul.
Întrebări şi răspunsuri:
Cum e viaţa de actor?
Viaţa de actor este foarte frumoasă pentru că eşti pus mereu în situaţia de a căuta în tine, în ceilalţi. Mereu trebuie să citeşti câte ceva, mereu trebuie să te informezi despre rolurile pe care le joci. Un actor are nevoie în primul rând de o disponibilitate aparte şi de un fel de lipsă a simţului ridicolului. El nu trebuie să aibă inhibiţii vizavi de nimic. Trebuie să fie dispus să fie penibil în faţa a sute de oameni.
Te inspiri din filme?
Uneori da. Uneori folosesc anumite tehnici care sunt folosite în film. Un film care mi-a plăcut foarte mult este „In the mood for love” şi „Primăvară, vară, toamnă, iarnă... şi din nou primăară”. Sunt nişte filme făcute de un regizorul corean Kim Ki Duk.
Ce-i place:
„Îmi plac foarte multe lucruri. Sunt mereu în căutare de ceva nou. Sunt pasionat de lectură, citesc aproape orice îmi trece prin mână. Îmi plac foarte multe chestiile de jonglerie. Îmi plac foarte mult bicicletele, traseele pe munte, în mijlocul naturii. Îmi place să ies din viaţa asta cotidiană, rapidă, plină de claxoane. Îmi plac filmele. Nu este o zi în care să nu fi văzut un film nou”.
Ce nu-i place:
„Nu-mi plac oamenii care mint în primul rând, nu-mi plac oamenii care nu urmăresc să dezvolte ceea ce este bun şi mă refer aici la autorităţi. Politicienii nu prea dau doi bani pe cultură. Mie mi se pare că sănătatea şi cultura sunt cele mai importante lucruri într-o naţiune”.
Profil:
Născut la 20 aprilie 1983
Localitatea: Bucureşti
Studii: „Universitatea Naţională de Artă
Se încarcă comentariile...
