Promovează scriitorii dâmboviţeni

De 17 ani, îi publică în revista „Amurg sentimental” pe toţi oamenii talentaţi, dar lipsiţi de posibilităţi financiare. Consideră poezia ca fiind „esenţa dulce a literaturii”.

Ion Machidon este îndrăgostit de satul dâmboviţean. Petrece foarte mult timp la Lunguleţu şi Potlogi, alături de confraţii săi scriitori. Îşi aduce aminte frecvent de aşezarea natală - Urecheşti, judeţul Bacău.

Copilăria pe care a petrecut-o pe plaiurile moldoveneşti a zugrăvit-o cu mult har în povestirile sale. Chipurile oamenilor pe care i-a întâlnit, cu care a conversat mai mult sau mai puţin, trăirile lor îşi au locul în paginile cărţilor scrise de Ion Machidon.

Poezia este considerată de scriitor ca fiind „esenţa dulce a literaturii”. Nu concepe să trăiască fără vers, fără aromele îmbătătoare ale rimei şi ritmului.

A iubit poezia lui Ovidiu Genariu. Este îndrăgostit de versul lui George bacovia şi fermecat de poemele lui Adrian Păunescu. Ion Machidon a debutat în 1975.

A fost sprijinit de prozatorul George Bălăiţă, care i-a apreciat deprinderile literare. „Am publicat apoi în revistele: «Flacăra», «Orizont», «Tribuna». Am apărut în mai multe antologii de poezie şi proză”, mărturiseşte scriitorul.

Recitat de Adrian Păunescu

Ion Machidon a obţinut de-a lungul anilor 35 de premii literare. După 1989, a înfiinţat revista „Amurg sentimental”. „O editez de 17 ani. A ajuns la numărul 200. De asemenea, cenaclul care poartă acelaşi nume şi care este frecventat şi de foarte mulţi scriitori dâmboviţeni a împlinit patru sute de întâlniri”, spune Ion Machidon.

A reuşit prin propriile forţe să organizeze un concurs de creaţie literară, care a ajuns la cea de-a zecea ediţie – Vara visurilor mele. „Am scris despre sute de poeţi din toată ţara. Particip la întâlnirile literare de peste tot.

De Dâmboviţa sunt legat sufleteşte. Vin des aici şi întotdeauna cu mult drag. Am mulţi prieteni. Mă uimeşte sensibilitatea acestor oameni, dorinţa lor de frumos”, afirmă scriitorul. Ion Machidon se mândreşte cu faptul că a cunoscut o mulţime de oameni de litere.

„Am colaborat cu Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Constanţa Buzea, Ion Horea. Regretatul Adrian Păunescu mi-a citit poeziile în cadrul Cenaclului «Flacăra». Au fost vremuri frumoase”. Ion Machidon participă lună de lună la întâlnirile scriitorilor dâmboviţeni.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum vedeţi soarta scriitorului din ziua de azi?

Oarecum, bine. Dar, nu îmi place modul cum este tratat scriitorul. Este o bătaie de joc. Avem mulţi oameni valoroşi, chiar şi aici, la Târgovişte, dar opera noastră nu este cunoscută atât timp cât nu există o promovare a scriitorului.

Omul de litere nu are bani să-şi facă publicitate, să editeze cărţile pe care le scrie. Aşa ajung autori de mare valoare să rămână în anonimat.

Cum vi se pare Târgoviştea?

Un oraş care respiră cultură prin toţi porii. Un oraş încărcat de istorie. Cred că merită mai multă atenţie. Sunt prieten cu o mulţime de scriitori, oameni care, deşi au alte profesii, au jurat credinţă literaturii.

Tocmai de aceia, prin tot ceea ce fac, mă lupt să promovez valorile, talentele, să le dau un imbold, încredere. Scriitorii trebuie sprijiniţi, mai ales în vremuri ca acestea.

Ce îi place:

„Îmi place să comunic cu oamenii. Sunt un tip care iubeşte omul, chiar dacă uneori unii mi-au făcut rău. I-am iertat.

Îmi place natura. Îmi plac câinii, indiferent dacă au sau nu stăpân. Am scris chiar şi o carte despre ei”, spune scriitorul.

Ce nu îi place:

„Nu îmi place răutatea. Nu îmi plac oamenii care nu înţeleg resorturile vieţii. Nu îmi place bătaia de joc a sferei politice asupra omului de rând.

Nu îmi plac umilinţele. Scriu despre treaba asta. Nu îmi plac nedreptăţile”, afirmă Ion Machidon.

Profil:

Născut: 1 martie 1951, Urecheşti, judeţul Bacău.

Studii: Liceul Agricol Bucureşti – Secţia Contabilitate.

Familie: Căsătorit, un băiat.