PORTRET: Neculae Păuna, profesorul de matematică al anului 2010 în Dâmboviţa

A deprins ştiinţele exacte de la cel mai renumit dascăl târgoviştean, Cezar Ivănescu, care a reprezentat certificatul său de calitate în timpul facultăţii.

Matematica a apărut pentru profesorul Neculae Păuna ca un har. O sămânţă care a încolţit şi a crescut odată cu el. „De când mă ştiu, mi-a plăcut să socotesc, să fac calcule”, spune Neculae Păuna.

Îşi aminteşte că mergea cu tatăl său la pădure şi, dintr-o privire, cuba materialul lemnos, încât se mirau şi pădurarii de abilităţile sale. „Când am intrat la liceu, la Carabella, în Târgovişte, aveam în gând să mă fac inginer silvic. Am renunţat la Silvicultură în clasa a XII-a, pentru că se dădea botanică şi nu mă simţeam suficient de pregătit. Mi-am pus în balanţă şansele şi am ales matematica”, mărturiseşte profesorul Neculae Păuna.

A terminat cu cea mai mare medie pe ţară

Fiindcă se trăgea dintr-o familie de oameni simpli, mama fiind casnică, iar tatăl miner, ambiţia lui Neculae Păuna era să primească bursă, astfel ar fi înlesnit cheltuielile făcute de părinţi.

„Am luat-o treptat. Am urmat întâi Institutul Pedagogic din Piteşti, în ideea să am cât mai multe şanse să fac o facultate. Eram cel mai mare dintre fraţi şi era vital să intru cu bursă. Dacă nu, perspectiva era să mă angajez pe un şantier. Ăsta a fost argumentul meu forte. La Universitate se intra mult mai greu şi eu nu aveam nici posibilităţi de pregătire. M-am gândit la toate aspectele. Plecarea mea la facultate cu bursă a fost o mare uşurare pentru bugetul familiei”, spune Neculae Păuna.

Student eminent, a terminat cu cea mai mare medie pe ţară la profilul matematică.„La repartiţia unică, care s-a ţinut la Timişoara, am avut posibilitatea să aleg primul. La noi, în sat, era principiul ca băiatul să ţină aproape de casă, aşa că am ales postul cel mai apropiat de Tătarani, care era Şcoala Ungureni-Dragomireşti. Nu am stat aici decât primul trimestru, pentru că postul nu fusese liber, ci rezervat pentru cineva care era numit director. După ce l-au schimbat din funcţie, eu am rămas fără catedră. Puteam să aleg orice post bun din ţară şi am ales unul ocupat. Eu speram să ajung acasă, fiindcă nu se punea problema să rămân în lume”, rememorează profesorul Neculae Păuna.

Câţiva ani, a trăit un adevărat calvar. Universitarul cu cea mai mare medie de licenţă din ţară nu a mai avut catedră de matematică, fiind nevoit să accepte posturi de suplinitor. În cele din urmă, în 1979, a ajuns profesor de matematică la Şcoala Coresi din Târgovişte, unde predă neîntrerupt până astăzi.

A fost implicat în numeroase proiecte, având ca temă matematica. A făcut parte din comisiile de revizuire a programei şcolare, a condus cercurile pedagogice de matematică. Elevii pregătiţi de profesorul Neculae Păuna au obţinut locuri fruntaşe la olimpiadele de profil desfăşurate la nivel naţional şi internaţional.

Pentru rezultatele sale excepţionale, ca pedagog şi matematician, Neculae Păuna a fost distins de conducerea Inspectoratului Şcolar Dâmboviţa cu titlul „Profesorul anului 2010 la disciplina matematică”.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum îi atrageţi pe copii spre matematică, o materie care nu-i chiar pentru oricine?
Cred că secretul stă în calitatea activităţii, în sensul că elevii trebuie să te vadă sincer, dedicat, apropiat şi să faci muncă pe înţelesul lor. Există o artă a predării. La mine înseamnă cultul pentru lucrul bine făcut. Niciodată nu m-am mulţumit să mă duc în clasă, să umplu tabla, să scrie copiii ce vor ei în caiete şi să nu mă intereseze ce asimilează. Eu am pretenţia ca fiecare copil să plece cu lecţia învăţată din clasă. Elevii nu cred că mă iubesc foarte mult din cauza acestei rigori matematice, dar mă stimează, mă respectă.

Credeţi că este absolut necesar ca părinţii să-şi dea copiii la pregătire în particular?
În principiu, n-ar trebui ca, pentru tipul de evaluare care există, să se facă pregătire în particular. Adică, sunt destule ore la şcoală. Copiii pot face faţă evaluărilor curente cu ce învaţă la clasă. Părinţii nu-şi pun însă numai problema acestor trepte. Mulţi se gândesc mai profund şi, dacă au posibilităţi materiale, vor să-şi ajute copiii să obţină competenţe mai bune. Atunci, apar orele de pregătire, care nu strică nimănui. Pentru performanţă, nu poţi să te limitezi doar la orele de la clasă.

Ce îi place:

Îmi plac lucrurile bine făcute. Este o chestiune moştenită din familie. De la mama, am prins dragul pentru învăţătură, iar de la tata am luat respectul pentru munca altora. Acestea mi-au fost principii de bază în viaţă şi în activitatea didactică. Îmi place să creez instrumente virtuale cu ajutorul cărora copiii să înţeleagă geometria. Dincolo de şcoală şi de matematică, îmi place să petrec timpul liber în grădină, să îngrijesc livezile, să cosesc.

Ce nu îi place:

Nu îmi plac oamenii care nu se ţin de cuvânt.

Profil:
Născut: 20 ianurie 1951, comuna Tătărani
Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de  Matematica-Mecanică
Familie: căsătorit, doi băieţi – Ionuţ şi Lucian