Nea Toma a stat în acelaşi pat cu Nicolae Ceauşescu

Toma Alexandru Toma, zis şi "Toma la pătrat"

A fost arestat la vârsta de 16 ani pentru că a împărţit manifeste comuniste. Fostul comunist ilegalist a fost  dus, în 1936, la Închisoarea Centrală de la Braşov, unde a învăţat marxism-leninismul cot la cot cu Ceauşescu.

Toma Alexandru Toma, „Toma la pătrat” aşa cum îi mai zic prietenii, are 90 de ani, şi locuieşte în satul Ulmi, judeţul Dâmboviţa. La vârsta de 13 ani, după ce tatăl său a fost dat afară de la fabrica la care lucra, a început să îi urască pe patroni. „Tata era muncitor la o fabrică de petrol, „destilator”, lucra la „destilaţie” ”, îşi începe povestea Nea Toma. “Prin 1933 erau nişte curbe de sacrificiu, cum e criza asta de acum, şi s-au dus muncitorii să ceară măriri de salarii. Se scumpiseră toate, tatăl meu a intrat la patron şi acesta i-a zis că de mâine să nu mai vină la muncă. L-a dat afară. Eu eram mic, aveam vreo 13 ani atunci, dar am prins o ură fantastică pe patroni şi m-am dus spre comunişti”, povesteşte bătrânul.

A fost arestat cu Nicolae Ceauşescu

A început să se întâlnească cu nişte prieteni care erau deja în mişcarea comunistă. De cele mai multe ori împărţeau manifeste pe timpul nopţii. „A început să-mi povestească, prietenul ăsta al meu că, uite, la noi se face risipă, că se consumă, că partidul comunist dă de mâncare la săraci, ne dă de muncă şi am început să răspândesc şi eu manifeste cu el, a durat treaba asta cam un an şi jumătate”, spune nea Toma.

În 1936, toată mişcarea lor a fost deconspirată de un alt comunist care ţintea o poziţie în Uniunea Tineretului Comunist, susţine nea Toma. “Era, unul, Ion Olteanu. Au venit într-o seară Ceauşescu, Tarnovski, un polonez, şi unul Stănescu, voiau să discute cu preşedintele UTC-ului, şi Ion Olteanu ăsta i-a dat pe mâna poliţiei. Imediat după asta, în aceeaşi seară, m-au luat şi pe mine şi ne-au dus pe toţi la Braşov”, îşi aminteşte bătrânul.

„Ne-au pus pe toţi în aceeaşi celulă şi aşa am ajuns să stau în pat cu Ceauşescu. Ţin minte că era un băiat aşa firav, pipernicit, subţirel, vorbea şi puţin cam peltic, dar un băiat foarte curajos. După ce am fost eliberat, nu l-am mai văzut, doar la televizor la Revoluţie, în 1989, tot aşa curajos era, le zicea el anchetatorilor cum stau lucrurile, la fel de dârz şi de corect. Iliescu putea să nu-l omoare, dar poate că le-a fost frică să nu cumva să îl pună poporul din nou la cârmă, cine ştie, aşa mă gândesc eu”, încheie Nea Toma.