Stiri din Targoviste

Florin Chilian l-a auzit cântând şi l-a chemat pe scenă, lângă el. Cântă la chitară de 17 ani şi predă istorie şi geografie la şcoala din Crevedia.

S-a apucat de chitară în timpul liceului, la vârsta de 16 ani, influenţat de unul dintre prieteni. "Nu există adolescenţă fără teribilism iar eu nu am fost excepţie. Unul dintre bunii mei prieteni, Tardy, a avut un rol important. De la el am avut prima chitară şi tot de la el am furat şi primele acorduri pentru că n-avea rabdare să-mi explice. Am început să studiez chitara clasică la Şcoala Populară de Artă din Târgovişte, cu profesorul Florin Badea. Prima piesa învăţată a fost Andrii Popa. Am ajuns în cele din urmă să o detest, toată lumea mă întreba, “ştii Andrii Popa?”, povesteşte amuzat Gopo.

Tot atunci se lansase şi “Pasărea Colibri”, şi încet încet s-a născut un fel de repertoriu. "Piesele celor de la Colibri nu erau prea greu de învăţat. Mai târziu au urmat piese mai grele din Beatles, Pink Floyd, Clapton,  Zeppelin, Timpuri Noi sau Andrieş. Astfel am început să mă îndepărtez oarecum de latura ”metalică” a preferinţelor mele muzicale, fără a abandona însă definitiv vechile apucături, Metallica a rămas formaţia mea de suflet şi un reper pentru mine”, explică Gopo.

Cânta pe stradă cu gândul la dosarele cu hărţi

Ajuns la facultate la Târgovişte, nu cunoştea pe nimeni. Întâmplarea a făcut să dea peste "Naste", un prieten alături de care avea să cânte foarte mulţi ani. "Cântatul pe stradă era o aventură. Plecam aproape cu nimic la noi, doar bani de ocazie, ceva mâncare şi ne distram două zile, uneori ne întorceam chiar cu bani. De fiecare dată motivaţia amicului Naste era că trebuie să-şi plătească datoriile şi reuşea să mă convingă, deşi eu eram în sesiune şi lucram la dosare cu hărţi pe care stăteam cocoşat ore întregi, erau foarte migăloase iar pentru un chenar tras mai strâmb, erau respinse de profesori”, zâmbeşte Gopo.

Menestrelul devine profesor

Imediat după facultate a urmat marea încercare, întâlnirea cu elevii. A intrat în învăţământ cu gândul că nu va sta mult timp în sistem. Au trecut însă aproape 10 ani. “În primul an mi-a fost foarte greu să îmi intru în rol. Aproape mă bufnea râsul când ridicam tonul la copii să lase gălăgia. Cu timpul am reuşit să mă impun în faţa lor. Nu-i nimic banal în munca asta, dar în timp acumulezi frustrări. Toată lumea mă invidiază pentru timpul meu liber. Dar eu nu-mi doresc atâta timp liber”, spune Gopo.

A cântat cu Florin Chilian la Vama Veche

Aflat în Vama Veche la prima ediţie “Salvaţi Vama Veche”, a cântat în timpul unui concert susţinut de Florin Chilian. Acesta l-a auzit şi l-a chemat pe scenă lângă el. “Festivalul a fost un episod în care a participat mai mult prietenul meu Mashu, cel care a şi realizat sigla respectivei mişcări. Prima ediţie a fost cea mai frumoasă pentru că atunci s-au manifestat cel mai mult intenţiile bune şi voluntariatul pentru cauză”, povesteşte chitaristul. “Am intrat la ”Bibi” pentru concertul Chilian. La piesa ”Iubi” este un pasaj, cu un solo la un instrument de suflat care foloseşte vibraţia unei membrane pentru a scoate de fapt sunetele produse iniţial de corzile vocale ale suflătorului. E mult mai simplu decât explicaţia. Am reuşit să scot acele sunete (sau ceva asemănător în orice caz). Chilian m-a auzit şi m-a invitat să cânt piesa de la capăt. Coborând de la Bibi m-am întâlnit cu Ada Milea care mă aplauda mut, mai mult sau mai puţin ironic”, îşi aminteşte Gopo.

Profil:

Născut: 2 martie 1977, Găeşti, Dâmboviţa

Studii: Universitatea Valahia Târgovişte, Facultatea de Istorie-Geografie, Master-Istoria Uniunii Europene

Profesie: profesor de istorie şi de geografie

Familie: o soră mai mare

Ce-i place:

“Înainte de toate muzica, (chitara desigur), ciclismul (şi pe asfalt şi pe teren accidentat) şi muntele, unde din păcate ajung prea rar. Îmi place şi marea însă numai în serii de câte trei-patru zile.”

Ce nu-i place:

“Comportamentul românesc ”merge şi aşa” sau ”las' că nu se vede din avion”. Nu-mi plac corporaţiile şi corporatiştii (aştia nu chiar la grămadă că sunt şi excepţii).”

Întrebări şi răspunsuri:

Ce au spus elevii despre profesorul cu plete?

M.C.: Apariţia unui profesor pletos în spaţiul rural este o apariţie oarecum ”exotică”. N-am încercat niciodată să ”convertesc” sufletele elevilor la un gen de muzică. Cu atât mai mult la genurile de muzică agreate de mine, deloc apreciate în mediul rural unde influenţele orientale sunt puternice. O întâmplare plăcută a fost să mă întâlnesc la un concert “Paradise Lost” cu nişte foşti elevi. Cu atât mai mare a fost surpriza să-mi văd proprii elevi la un concert rock.

Câte ore stai la şcoală?

M.C.:  O oră de curs se poate pregăti în multe ore sau deloc. Calitatea ei, desigur, va diferi în funcţie de aceasta. Numai un om ignorant poate gândi că munca unui profesor se limitează la orele de la catedră. Desigur, de ce unii profesori îşi pregătesc cu adevărat orele şi alţii deloc este o altă discuţie. Un profesor adevărat nu-şi doreşte să stea puţine ore în şcoală, sau o vară întreagă degeaba.