Târgovişte: Maria Duţă ţese covoare de peste un deceniu
0
Maria lucrează covoare tradiţionale româneşti de 12 ani. A avut comenzi şi de la persoane celebre, dar îşi doreşte ca munca ei să fie apreciată chiar şi mai mult.
Maria Duţă nu a lucrat dintotdeauna covoare. De la soacra ei a învăţat meşteşugul, dar nu s-a gândit niciodată că va transforma acest talent într-o mică afacere de familie. Povesteşte că a lucrat ani buni într-o întreprindere, dar din cauza unor probleme de sănătate nu i s-a mai dat voie să continue la acel loc de muncă.
A avut de ales la acea vreme ce profesie să urmeze şi s-a gândit că ar fi bine să meargă către transporturi. A fost angajată la societăţi mari din Bucureşti şi a lucrat în această industrie mai bine de 20 de ani.
Poate că ar fi avut şi acum acelaşi loc de muncă, dacă n-ar fi venit disponibilizările după 1990, când a fost anunţată că va rămâne fără locul de muncă pe care l-a avut atâţia ani.
„Nu mi-a fost uşor atunci. A fost tare greu, dar n-am avut încotro şi am mers mai departe, ce era sa fac? Am venit acasă, la Moroieni, şi cu soţul meu ne-am gândit ce e de făcut, că nu puteam sta degeaba“, povesteşte Maria.
Îşi aminteşte că începutul în ţesut a fost greu pentru că, deşi avea noţiunile de bază, nu era o expertă în ceea ce înseamnă covoarele. Maria a stat lângă soacra ei, care a învăţat-o pas cu pas tehnica ţesutului. Astfel, cu timpul, a reuşit să scoată din mâinile sale adevărate opere de artă, apreciate de cei care iubesc acest stil.
Ducu Bertzi, printre clienţii săi
Maria Duţă spune că nu duce lipsă de clienţi, dimpotrivă. Sunt oameni care apreciază stilul tradiţional românesc şi se înconjoară de astfel de obiecte. Un astfel de om este şi cunoscutul artist Ducu Bertzi, care deţine câteva covoare ţesute de dâmboviţeancă.
„Am avut clienţi importanţi, precum Ducu Bertzi sau Răzvan Theodorescu. Au cerut covoare tradiţionale, care au ieşit excelent şi care au fost pe placul dumnealor. Îţi creşte inima când vezi că munca ta este apreciată“, spune ţesătoarea.
Covoarele nu ies pe bandă rulantă, aşa cum se întâmplă la marile întreprinderi, dimpotrivă. Materia primă, formată din bumbac şi lână, trebuie pregătită din timp. Dacă totul este gata, durează cel puţin trei zile pentru ca un covor să fie terminat. În plus, depinde de modelul cerut de client, care poate întârzia şi mai mult lucrările, explică Maria.
Tinerii, clienţi rari
Maria se declară nemulţumită că tinerii nu au în casa lor măcar un astfel de obiect, că aleg covoare grele, de import, care costă foarte mult şi care sunt greu de întreţinut.
„Modernismul strică arta ţesutului. Prea puţini tineri mai cumpără astfel de covoare. Sunt şi excepţii, tineri care apreciază această artă“, se plânge Maria.
Cu mâhnire spune că sunt şi oameni care o jignesc, care consideră munca sa o pierdere de vreme. Ne-a povestit că a avut parte de o întâmplare urâtă în urmă cu doar câteva săptămâni, când a fost întrebată, de o târgovişteancă, dacă mai cumpără cineva aceste „cârpe“.
„Era o doamnă tare bine. S-a apropiat de standul meu şi m-a întrebat: «Ce-ţi baţi capul fato cu cârpele astea ţărăneşti. Lumea aspiră acum la lucruri orientale, nu la aşa ceva»“, îşi aminteşte dâmboviţeanca.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de greu este să menţineţi afacerea în această perioadă de criză?
Nu este un profit prea mare, iar munca este grea. Suntem încurajaţi însă de expoziţii, de invitaţiile la târgurile din ţară şi din străinătate. Recent am fost la Praga, unde munca noastră a fost apreciată de cei care au venit la acel târg. Nu ne îmbogăţim, dar supravieţuim.
Aveţi trei copii. Duc mai departe pasiunea dumneavoastră pentru ţesut?
Copiii sunt implicaţi deja în această afacere, însă doar unul dintre ei vrea să ne urmeze pentru că îi place mult şi are talent. Fata mea nu ştie şi nici nu vrea să lucreze şi îi respectăm dorinţa, iar celălat băiat m-a moştenit pe altă latură. Lucrează în transporturi, aşa cum am făcut şi eu 20 de ani.
Ce-i place
„Sunt o fire veselă şi îmi place veselia, optimismul. Când văd negru il transform imediat în roz. Îmi plac relaţiile calde cu familia mea, cu oamenii din jur, cu clienţii mei. Îmi place mâncarea tradiţională, mai ales ciorbele şi sarmalele.“
Ce nu-i place
„Nu-mi place minciuna, exploatarea omului, persoanele pesimiste, triste. Nu-mi plac oamenii care n-au niciodată nimic de spus, egoiştii şi persoanele rele.“
Profil:
Născută: 25 iunie 1946, Româneşti (Neamţ)
Studii: Şcoala Profesională Iaşi
Familie: Este căsătorită şi are trei copii
Se încarcă comentariile...
