Târgoviste: Ion Mărculescu, fotograful scriitor

A câştigat medalia de aur la Salonul Internaţional de Fotografie de la Reus şi a deschis prima librărie privată din Târgovişte, fiind totodată printre primii librari privaţi din România. După 1989 s-a apucat de carte, aceasta fiind iubirea lui cea mare. Are şase cărţi de autor şi patru antologii şi lucrează la două cărţi.

S-a apucat de fotografie în 1966 în condiţiile în care atunci nu era foarte multă informaţie, „am învăţat singur, nu erau cărţi sau articole”, spune fotograful.

În 1981, împreună cu un grup de prieteni „bolnavi de fotografie”, a pus bazele primului club foto, Fotochindia. „Eram câţiva nebuni, Paul Lepădatu, Constantin Mazuru, Ion Sima, Ion Zegheru, Teodor Badea şi mulţi alţii”, îşi aminteşte Mărculescu. „Cu clubul am participat la expoziţii internaţionale. Era foarte greu să intri în saloanele foto în condiţiile în care nu aveai materiale, practic noi cumpăram totul la negru. Am cumpărat primul aparat deosebit în 1982, un Canon, leafa de profesor pe şase luni. ”

În 1986, în săptămâna în care Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, a câştigat, tot în Spania, la Salonul Internaţional de Fotografie de la Reus, două medalii, una de aur şi una de argint aurit cu fotografia portret, „FINITO”. „Era portretul unei fetiţe tenismene din Târgovişte, Mihaela, care acum e antrenoare de tenis în Statele Unite. Au fost prezentate în jur de 2000 de lucrări la concurs”, îşi aminteşte fotograful. A devenit membru al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, FIAP.

Presa străină a scris despre premiul obţinut. „Ovidiu Ioaniţoaia m-a chemat la Bucureşti, a fost încântat de premiu şi a scris în Sportul un articol”, povesteşte Mărculescu. „După concurs, cei de la Muzeul Olimpic din Lausanne au cerut permisiunea să aibă în patrimoniul muzeului, câteva din lucrările mele”, adaugă fotograful.

„Le Point”, prima librărie privată din Târgovişte

După 1989 s-a apucat de carte, „iubirea cea mare” şi a deschis prima librărie privată din oraş. „Am primit un afiş de la revista Le Point şi cum nu aveam nume pentru librărie, am pus acel afiş. Cu ceva timp în urmă am vrut să demontez panoul însă băieţii chemaţi mi-au zis să nu o dau jos pentru că lumea are ca loc de întâlnire, Le Point”, povesteşte Mărculescu.

Este scriitor, editor şi librar, practic întreg traseul unei cărţi. „Mi-a plăcut ideea de librar, nu am vrut să fac averi din pasiunea mea”, spune acesta. În 1994 a deschis editura Pandora M, „am început vânzând ziare pe stradă, luam din Bucureşti şi vindeam. Am dat numele Pandora pentru că nicăieri nu erau mai multe meschinării şi răutăţi ca în presă”, afirmă scriitorul. La editura lui a avut în premieră pentru România, 18 piese din opera lui Shakespeare, în ediţie bilingvă.
A scris primul roman la 14 ani însă nu l-a terminat pentru că „a crescut”, spune autorul. Scrie romane, cu  o componentă aforistică, „nu sunt cărţi vesele, în tot cazul”, adaugă acesta.

Prima care publicată, în 1998, „Cioara şchioapă”, este o carte despre memorie, „cioara trăieşte 100 de ani, aude multe, înregistrează dar memoria ei devine un fel de ladă de vechituri”, spune autorul. Are două cărţi în lucru, cel mai mult înregistrează la reportofon în maşină, şi pune pe hârtie acasă când are timp.

Din nou fotografie după 19 ani

S-a reapucat de fotografie după ce a văzut câţiva tineri foarte interesaţi de clubul Fotochindia. „ Am vorbit cu Florian Ispas şi i-am propus să preia Fotochindia. Cu entuziasmul lui Florian şi al lui Radu Bădoiu, am început să ieşim la fotografiat, mergeam câte 20 de kilometri pe jos şi astfel s-a reaprins microbul”, spune fotograful. Din noiembrie 2008 s-a reapucat serios de fotografie.

Ce-i place:
„Îmi place să muncesc, sunt dependent de muncă, îmi place să colecţionez tot felul de lucruri, colecţionez orice, am acasă colecţii de ceramică, trovanţi, flori de mină, timbre, maşini de cusut, maşini de scris, monede, bancnote. Merg pe principiul că tot ceea ce este nou astăzi va fi vechi peste 50 de ani.”

Ce nu-i place:
„Nu-mi plac femeile care mestecă gumă, nu-mi place când sunt la masă şi deschid televizorul şi tocmai atunci se face reclamă la pastile contraconstipaţie sau la mai ştiu eu ce minuni. Sunt momentele în care urmăresc mass-media pentru informaţii, sunt şi norocos, când mă aşez la masă, atunci se întâmplă.”

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară?
I.M.: „Nu m-am gândit niciodată să emigrez. După 1990 mi s-a oferit şansa de a pleca în Canada, nu sunt un fan al excursiilor în străinătate, nu sunt înnebunit, de fiecare dată când mă duc afară am senzaţia că am mai văzut ceea ce e acolo. Când merg undeva încerc să descopăr spiritul locurilor, nu exteriorul. De exemplu în Grecia, am citit despre Parthenon, l-am studiat, însă niciodată nu am putut sa-l înţeleg. Cred că grecii l-au făcut pentru ei, cei de atunci, Parthenonul a fost de unică folosinţă.”

Pe lângă fotografie şi carte ce altceva vă mai place?
I.M.: „Am un atelier, o gospodărie unde am învăţat să prelucrez fier, lemn, aici am învăţat electronică, de toate, am o lume a mea, un loc unde îmi fac toate damblalele. Fac sculptură decorativă, am mai şi vândut, însă niciodată nu am creat cu scopul de a vinde.”

PROFIL:
Născut: 12 noiembrie 1944, Ioneşti, Dâmboviţa
Studii: Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Secţia „Muzeologie-Profesor de desen”
Profesie: profesor Colegiul Naţional Constantin Cantacuzino
Familie: căsătorit