Târgovişte: Marcel Şerban este singurul patron de galerie de artă din oraş
0
Şerban pune la dispoziţia artiştilor un spaţiu de expoziţie fără să ceară bani, doar pentru a cinsti memoria lui Sever, copilul unor prieteni care a murit la doar 16 ani.
Viaţa lui Şerban a fost mereu plină de surprize. În 1975, când avea doar 18 ani , făcea şah de performanţă, timp în care a participat şi la finala pe ţară la campionatul de şah. Surpriza a venit de la tatăl său, care nu înţelegea pasiunea pentru acest sport al minţii. De aceea, l-a trimis la şcoala militară.
„Trebuia să joc foarte mult timp, trebuia să mă antrenez, motiv pentru care tata mă făcea golan. Aşa că m-a înscris la şcoala militară. Zicea că acolo o să devin bărbat. Mi-a făcut dosarul şi ca să fie sigur că mă duc la examen, a mers cu mine. M-a făcut golan aşa cum Iliescu a făcut pe alţii golani în Piaţa Universităţii“, îşi aminteşte fără ranchiună Şerban.
Acum spune că îi mulţumeşte tatălui pentru decizia de atunci.
După 16 ani de armată, Şerban a simţit nevoia să facă altceva cu viaţa lui. Revoluţia l-a marcat pentru totdeauna. „Am luptat la revoluţie pentru libertate, am câştigat-o, dar în acele zile îmi era teamă că nu o să mai apuc să-mi văd copiii, aveam doi băieţi. Atunci m-am apropiat de Dumnezeu. Atunci am devenit alt om“, explică Şerban.
A lăsat armata pentru afaceri
După revoluţie a continuat să se simtă încătuşat. „Simţeam că sufletul meu îmi este încătuşat. Aveam nevoie de libertate, libertatea pentru care m-am luptat, dar pe care nu o aveam în armată. Aşa că am decis să mă retrag“, povesteşte Şerban.
A intrat în lumea afacerilor şi a început să iasă tot mai des din ţară. Dând dovadă de imaginaţie, a făcut import cu arome alimentare, îndulcitori, a făcut tâmplărie şi chiar a fabricat lumânări parfumate. Acum, are şi un magazin cu icoane.
„Am învăţat din nou să iubesc tot ce mă înconjoară, eram deschis pentru orice om şi încercam să ajut pe oricine. Din toate am învăţat, dar şi foarte mulţi tineri au învăţat să muncească la noi, tinerii au învăţat meserie“, spune Şeban.
A fost mereu înconjurat de prieteni şi de tineri care doreau să înveţe ceva de la el. Printre ei era şi Sever, fiul unor buni prieteni, pe care Şerban l-a luat cu el să muncească.
„Muncea pentru mine şi în scurt timp am ajuns să ţin enorm la el. Era un băiat foarte inteligent şi din cauza asta era respins de cei de vârsta lui. Îmi era aşa de drag“, spune cu tristeţe Şerban.
O viaţă a luat sfârşit prea devreme
La doar 16 ani, Sever, copilul pe care îl iubea atât de mult, a murit. „După moartea lui Sever, mama lui era ca o legumă, nu mai putea trăi, nu mai zâmbea, nu mai reacţiona la nimic. Aşa că m-am gândit să fac o galerie de artă şi să încerc să o ajut. Ştiam că iubea asta. M-am dus la ea şi i-am spus că vreau să deschid o galerie de artă cu numele Sever şi că vreau să se ocupe de ea. În acel moment ceva s-a schimbat pe faţa ei, în ochii ei. M-a întrebat când poate începe“, îşi aminteşte acum proprietarul galeriei.
După 12 ani, galeria din Centrul Vechi încă poartă numele Sever. Numele este rostit de toţi artiştii din zona judeţului Dâmboviţa, care îşi expun aici lucrările. Şerban nu ia bani pentru galerie, ea este doar un omagiu adus unui prieten.
Întrebări şi răspunsuri
În călătoriile făcute, care au fost cele mai speciale locuri?
Am avut parte de trăiri frumoase ce nu se pot descrie în cuvinte. Am fost în Betleem, la Biserica Naşterii Domnului, în Iordan, la Mănăstirea „Sfântul Gherasim“, în Hozeva, la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“. În Capernaum am avut o trăire foarte intensă, am simţit într-adevăr patimile Mântuitorului. Am fost şi pe muntele Athos, centrul de rezistenţă al credinţei.
Cum a fost pe muntele Athos?
Acolo poţi merge doar dacă ai cu adevărat credinţă în Dumnezeu, altfel nu poţi simţi intens rugăciunea. Simţeam că tot ce este acolo se roagă în acelaşi timp, simţeam că puterea rugăciunii face să vibreze tot muntele şi te poate duce dincolo de timp şi de spaţiu.
Ce-i place
„Îmi place să-l iubesc pe Dumnezeu prin tot ceea ce mă înconjoară, oameni, natură, artă. Îmi place să călătoresc şi să vizitez cele mai speciale lăcaşuri de cult. Îmi place să merg la biserică cu băieţii mei. Mi-ar plăcea să înţeleagă că viaţa fără credinţă nu înseamnă nimic. Dacă eşti rău, rău primeşti.“
Ce nu-i place
„Nu-mi place minciuna, sub toate formele ei. Nu-mi place când văd necredinţa în Dumnezeu. Acum mulţi oameni sunt materializaţi pentru tot ceea ce ne înconjoară şi îşi lasă sufletul pustiu.“
Profil
Născut: 16 noiembrie 1957, Smeieni (Dâmboviţa)
Studii: A terminat o şcoala militară
Familie: Este căsătorit şi are patru băieţi
Se încarcă comentariile...
