Stiri din Targoviste

Locotenent colonel în rezervă, bătrânul se laudă cu peste 3000 de desene cu trandafiri, pe care le-a făcut în ultimii 19 ani.

„A fost o mândrie pentru mine când am devenit locotenent de infanterie”, îşi începe povestea Paraschiv Manole Teodor Costache, cum este numele întreg al locotenent colonelului. Originar din Caracal, a intrat în Armată în anul 1955 şi şi-a dedicat restul vieţii activităţilor militare. Timp de 25 de ani a fost ofiţer tancuri, după care a fost mutat într-o funcţie de birou. În Târgovişte a venit în 1957, când a fost mutată aici brigada de tancuri. Şi-a continuat activitatea militară aici. În 2001 a ieşit la pensie. Din cauza artritei, în 2007 a rămas fără un picior şi a pierdut vederea la ochiul stâng. Starea de sănătate nu l-a împiedicat, însă, să-şi îndeplinească un vis din tinereţe şi a început să deseneze.

S-a răsturnat cu tancul

Bătrânul trăieşte cu nostalgia anilor petrecuţi în cadrul armatei. „Nu aveam normă. Cazarma noastră era casa noastră. Am suportat toate greutăţile serviciului militar. Dar nu am simţit nicio clipă că nu sunt liber. Noi, militarii, ne gândeam că într-o zi patria ne va fi recunoascătoare”, povesteşte bătrânul. Deşi nu a participat la niciun război, a trăit de multe ori în tensiune, aşteptând ordin să intervină cu tancul. Aşa a fost la Revoluţia din 1989. „Pe 21 decembrie 1989 am plecat cu regimentul de tancuri la Bucureşti. Am plecat cu muniţie, cu alimente, echipaţi de luptă. Nu ştiam prea multe. Era dezinformare regizată şi se crease o psihoză a teroriştilor. Bine că ne-au întors de la Chitila. A doua zi a fost măcel. Au murit mulţi tineri nevinovaţi”, spune cu regret bătrânul.

S-a căsătorit după o lună

Anul 1956 a fost unul important pentru locotenent colonelul Costache. „Eram repartizat la Turnu Măgurele, când a venit notă telefonică. Cei care vroiau să se califice în arma tancului se puteau înscrie la curs. Mi-a venit aprobare şi am făcut cursul de ofiţeri tancuri la Piteşti. După zece luni de curs am dat examen şi m-am calificat”, povesteşte Manole Costache. În acelaşi an s-a însurat. „La 1 octombrie am cunoscut-o pe soţia mea, Maria, la un spectacol de muzică uşoară, cum se făcea pe vremea aceea. Ne-am întâlnit seară de seară la spectacole şi într-o lună ne-am căsătorit”, îşi aminteşte zâmbind bătrânul.

„Trandafirii sunt flori plăcute în toate situaţiile”

Tancurile l-au pasionat întreaga viaţă. De la a le conduce, acum a ajuns să le deseneze. Este o pasiune veche, descoperită în copilărie. „Când eram în şcoala generală, profesoara îmi spunea că sunt talentat şi că ar trebui să mă dea tata la Belle Arte”, povesteşte locotenent colonelul. În cei 19 ani de când a ieşit la pensie a făcut mii de desene. A desenat şi monumente istorice, chipuri de ostaşi, Curtea Domnească din Târgovişte, Turnul Chidia, portrete ale diferitelor vedete, imagini sugestive pentru Revoluţia din 1989, a desenat-o chiar şi pe soţia sa. Dar cel mai mult a desenat trandafiri. „Peste 80% din desene, adică peste 3000 dintre ele, sunt cu trandafiri. Am apreciat întotdeauna trandafirii, sunt flori plăcute în toate situaţiile”, crede Manole Costache. „Vreau să mă interesez asupra procedurii de a intra în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe desene cu trandafiri. Dacă nu există un asemenea record, vreau să-l omologhez eu”, îşi propune, la 74 de ani, locotenent colonelul în rezervă.

Tancul v-a pus în pericol viaţa?

De mai multe ori. De exemplu, eram la Râmnicu Sărat, ningea abundent şi tancul meu a pierdut direcţia pe şosea. Era noapte. M-am proptit de un copac şi tancul s-a răsturnat cu şinele în sus. Nu mergea staţia radio. Aşa că am deschis oblonul de evacuare şi am ieşit.

Ce părere aveţi despre militarii din ziua de azi?

Astăzi nu mai există patriotism. Eu nu sunt de acord cu cei care luptă în Afganistan, pentru că nu luptă pentru patria lor. Nu sunt eroi adevăraţi dacă mor pentru interesele americanilor.

În cât timp terminaţi un desen?

Depinde. Un trandafir, îl desenez în 20-25 de minute. Un portret îmi ia câteva ore. Oricum, lucrez în paralel la mai multe desene o dată. Nu termin din prima un desen.

Ce-i place

În viaţă, cel mai mult mi-a plăcut armata, drept pentru care am mers până la capăt, fără să mă plâng de greutăţile serviciului militar. Îmi plac oamenii harnici, cinstiţi şi cei care au spiritul de camaraderie dezvoltat.

Ce nu-i place

Nu-mi place minciuna. Nu-mi plac oamenii leneşi şi hoţi. În armată nu-mi plăcea când primeam ordine absurde, pe care trebuia să le execut deoarece nu contraveneau legii.

Profil:

Data naşterii: 14 octombrie 1935

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie, la Sfântul Gheorghe

Familie: căsătorit, un băiat