Laurenţiu Neacşu întocmeşte de 30 de ani statistici sportive

Târgovişteanul crede că anii ’80 au fost cei mai buni pentru sportul românesc, atunci s-a făcut performanţă.

A avut o copilărie fericită. Exemplară. „Îmi amintesc cu nostalgie, aproape cu regret, de anii petrecuţi atunci. Am primit o educaţie frumoasă. Părinţii îmi cumpărau tot ce-mi doream. Mă bucuram de tot ce se întâmpla în jurul meu”, mărturiseşte Laurenţiu Neacşu.

De sport s-a apropiat pe la vârsta de 7-8 ani. „Urmăream cu plăcere meciurile, fie pe stadion, fie la televizor. Mă fascinau toate competiţiile sportive. Era ceva deosebit. Lume multă, agitaţie, entuziasm”, spune Laurenţiu. A practicat tenis de câmp şi de masă. I-a plăcut şahul. A fost pasionat de aeromodelism.

„Erau vremuri care te îmbiau la tot felul de activităţi, nu ca acum. Făceam avioane, aeromodele, maşinuţe”, îşi aduce aminte Laurenţiu. Dar, cel mai mult i-a plăcut fotbalul. „Un sport fenomen, care m-a captivat. Era în 1978. Se desfăşura Campionatul Mondial. Juca Argentina, Mario Kempes. Erau ani în care s-a făcut performanţă”.

Păstrează cu sfinţenie autograful de la Gicu Dobrin

Laurenţiu avea mai puţin de 10 ani când s-a apucat să ţină statistici sportive, clasamente, notiţe despre diferitele competiţii, fişe biografice ale jucătorilor de fotbal. Consideră că cea mai bună perioadă pentru sportul românesc s-a consumat în anii ’80. „Aveam gimnaşti de renume, tenismeni, echipe de fotbal. Steaua, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova erau în formă”.

Îşi aminteşte şi de perioada în care echipa de fotbal a oraşului Târgovişte se număra printre fruntaşe. „Atunci, juca şi Gicu Dobrin la CS Târgovişte. Făcea adevărate spectacole. Am luat un autograf de la marele fotbalist. Îl păstrez acasă. Dobrin era totdeauna în formă. Era vesel, zâmbitor. Mulţi veneau să asiste la antrenamente. După ce a plecat de la Târgovişte, echipa a picat în B”, povesteşte Laurenţiu.

A cochetat şi cu presa. A scris analize, comentarii. Doreşte să publice o carte despre copilăria sa. L-a fascinat. Consideră că are destule amintiri pe care să le pună în pagini. Laurenţiu Neacşu ar vrea să se apuce de colecţionat timbre. Îl atrage tot ce înseamnă migală. „În copilărie, colecţionam figurine, maşinuţe metalice. Aveam o întreagă colecţie de reviste Pif. Cel puţin 250 de numere”.

Ce îi place:
Îmi plac oamenii de caracter, care îşi duc promisiunile până la capăt, care nu găsesc motivaţii atunci când nu reuşesc să se ţină de cuvânt. Îmi place să citesc. Îmi place geografia. Urmăresc la televizor emisiunile documentare. Îmi place să călătoresc. Aş vrea să plec într-o expediţie lungă, să văd lumea.

Ce nu îi place:
Nu îmi plac cei care intră cu bocancii în viaţa altora. Parveniţii. Nu îmi plac cei care nu îşi văd de pătrăţica lor. Nu am o părere prea bună despre oamenii care pun răul în faţă. Nu îmi plac mincinoşii, cei care cred că în viaţă trebuie doar să aduni bogăţie.

Profil:
Nume: Laurenţiu Neacşu
Născut: 2 iunie 1969, Târgovişte
Studii: Institutul Politehnic Buucreşti
Familie: Necăsătorit