Iulia Petrescu, artista cu suflet de copil

Adolescenta de 19 ani îşi foloseşte talentul la muzică, teatru, dans şi pictură pentru a-i convinge pe oameni că trebuie să aprecieze lucrurile simple din viaţa lor.

Iulia a căutat întotdeauna să înţeleagă lumea din jurul ei. „Pasiunea mea reprezintă mediul înconjurător, de la un fir de iarbă până la om şi viaţa cu toate misterele ei. De mică am căutat tot felul de răspunsuri. De ce suntem aici? Cu ce scop? Cu timpul, mi-am dat seama că lumea este aşa cum trebuie să fie şi că dacă vrem o schimbare, ea trebuie să pornească din noi”, crede tânăra. „Nu trebuie să fim nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru şi să încercăm să ne schimbăm, să ne acceptăm defectele şi să încercăm să le îndreptăm”, continuă să-şi suţină ideile Iulia. Deşi are doar 19 ani, ea spune că a descoperit secretul reuşitei în viaţă. „Trebuie să ne bucurăm de lucrurile simple şi să nu uităm să fim copii, să putem să ne mirăm când vedem ceva frumos, să ne bucurăm de fiecare clipă”, este mesajul pe care vrea să-l transmită adolescenta oamenilor.

Cântă în şapte limbi străine
Pentru a se putea face cât mai bine auzită, Iulia a încercat să-şi dezvolte talentele cu care a fost înzestrată. „Mi-a plăcut întotdeauna arta. Am făcut zece ani de teatru şi dans, începând de la vârsta de patru-cinci ani. Lecţii de canto iau de doi ani, cursuri de pictură tot de atât timp. Am făcut şi modeling doi ani, în clasa a cincea şi în clasa a noua. Şi de mică am fost atrasă de limbile străine. Am început cu engleza, franceză am învăţat la şcoală, spanioala, italiana şi portugheza de la televizor, chineza cu ajutorul unei cunoştinţe şi studiez şi limba hindi. M-am gândit că prin muzică pot să transmit mesajul meu tuturor, pe limba lor”, spune Iulia. Ea s-a gândit să se folosească de talentele ei pentru a-şi susţine mesajul. „Am obţinut multe premii, dar nu asta contează. Eu nu vroiam să particip la concursuri sau simpozioane, să câştig premii, dar m-am gândit că dacă sunt acolo, pot să transmit mesajul meu. Am profitat de ocazia de a fi ascultată”, explică tânăra.

Acum doi ani a redescoperit lumea
Liceanca îi este recunoscătoare mamei ei, pentru sprijinul pe care i l-a acordat întotdeauna. „Îi mulţumesc mamei pentru că m-a crescut şi a încercat să fie şi mamă, şi tată, şi prietenă şi îi mulţumesc pentru că ea m-a învăţat să mă bucur de simplitatea lucrurilor”, mărturiseşte Iulia. Dar momentul cheie în viaţa ei a fost întâlnirea cu profesorul Mihail Dumitru, de la care spune că a învăţat mai multe decât la şcoală. „În clasa a zecea l-am cunoscut pe profesorul Dumitru, care m-a făcut să iubesc natura. El mi-a deschis apetitul pentru a o cunoaşte. Mi-a arătat altfel lumea. Te impresionează să vezi cum zboară un fluture, cum cântă o vrăbiuţă. Zi de zi cum mergi la şcoală sau la serviciu, cu capul în pământ, preocupat, nici nu vezi cum se urcă o gărgăriţă pe un fir de iarbă”, spune cu regret Iulia.

A iniţiat acţiuni caritabile la şcoală
Adolescenta vrea să ofere prin ea înseşi un exemplu de om mai bun. „Am fost voluntar la diferite asociaţii şi am încercat acţiuni caritabile la noi la şcoală. Am făcut un târg. Fiecare aducea de acasă ceva pentru vânzare. Preţurile era foarte mici, iar banii strânşi îi duceam la familii nevoiaşe. Am ajutat cam 15 familii cu probleme grave şi multe alte persoane fără posibilităţi financiare”, povesteşte târgovişteanca. Ea îşi doreşte să poată înfiinţa un centru de ajutor prin care să facă acţiuni caritabile şi să poată ajuta şi animalele.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum îţi promovezi mesajul?
M-am gândit să scriu nişte melodii prin care să transmit ceea ce am de spus, dar cel mai bine e când vorbesc. La concursuri, simpozioane am ocazia să-mi prezint ideile. Dacă dintr-o mulţime de ascultători reuşesc să provoc schimbarea într-o persoană, este de ajuns.

Unde îţi place mai mult, la munte sau la mare?
Oriunde ai ceva de văzut, dar la munte e foarte multă vegetaţie. Muntele poate fi comparat cu drumul vieţii. Când urci pe munte mai găseşti un obstacol, urci mai greu, apoi o pantă mai uşoară. Am fost numai pe Leaota. A fost greu, dar când am ajuns acasă mi-am dat seama de simbolistica drumului pe care l-am făcut.

Ce-i place?
„Îmi place lumea creată de Dumnezeu pentru noi. Îmi place să râd şi să-i fac şi pe oamenii ce-i întâlnesc în calea mea să râdă şi ei. Îmi plac desenele animate care promovează valorile umane şi mă fascinează toate limbile străine.”

Ce nu-i place?
“Nu-mi place ignoranţa oamenilor faţă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, dar mai ales în interiorul lor. Ca să schimbi ce se întâmplă în exteriorul tău, trebuie să te schimbi în sinea ta.”

Profil:
Născută: 9 ianuarie 1991,
Localitate: Târgovişte
Studii: clasa a XII-a , Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu”