PORTRET: Ion Nilă, directorul de şcoală care face acţiuni de caritate

Profesorul de la Vizureşti ajută anual sute de familii nevoiaşe şi îi îndrumă pe copii să-şi facă un rost în viaţă.

Un romantic incurabil. Un veşnic îndrăgostit de copilărie. Ion Nilă a recunoscut că nu poate să trăiască departe de zâmbetele celor mici. De mai bine de 30 de ani, supraveghează atent şi temeinic creşterea şi educaţia copiilor de la Vizureşti.

„Mă trag dintr-o familie de oameni simpli din Câmpulung Muscel. Copilăria a fost o perioadă frumoasă a vieţii mele. Stăteam în casa bunicilor, pe malul Râului Târgului, un fir de apă ce desparte oraşul în două. Îmi plăcea să merg în zăvoiul de pe malul apei, undeva în apropierea oraşului”, îşi aminteşte dascălul.

Ion Nilă a vrut de mic să ajungă învăţător. Şi-a dorit la un moment dat să devină şi magistrat. După ce a absolvit Liceul Pedagogic din Câmpulung, ca şef de promoţie, a primit cel mai bun post. Dar, fiindcă vroia să urmeze Facultatea de Drept, s-a sfătuit cu dirigintele său cum să facă să ajungă mai aproape de Bucureşti. „Mi-a spus să aleg la repartiţie un post într-o localitate dinspre Capitală, ca să pot face naveta. Aşa am ajuns la Vizureşti”, povesteşte Ion Nilă.

A fost dat afară de la Facultatea de Drept, fiindcă sora a plecat ilegal în SUA

În vacanţa de vară, s-a îmbrăcat la patru ace şi a plecat spre locul ales. Vroia să vadă cum stau lucrurile. „Asta se întâmpla prin 1976. Am luat trenul, am coborât în Gara Ciocăneşti şi am pornit pe un drum lung de câmpie. Parcă nu se mai termina. Eu, crescut la oraş, în zonă de munte, mă simţeam pierdut în imensitatea câmpului”, spune Ion Nilă.

Dascălul zâmbeşte când rememorează acele momente. Îmbrăcat la costum, purtând cravată, s-a urcat într-un IMS. „M-am aşezat lângă un butoi cu varză murată. Şi, uite aşa, am ajuns eu pe meleagurile astea şi nu am mai putut să mă rup de aici”.

Ion Nilă a îndeplinit în paralel şi funcţia de director al căminului cultural. Se mândreşte cu faptul că a ajuns cu brigada lui artistică la Televiziunea Română. „Mă ocupam cu montaje literar-muzicale. Făceam coregrafie. Cu Ceauşescu, că astea erau vremurile, dar timpurile alea m-au creat pe mine. Nu regret nimic”, mărturiseşte Ion Nilă.

Are însă şi amintiri neplăcute din aceea perioadă. După un an de zile, a trebuit să renunţe la Facultatea de Drept. L-au dat afară. „Sora mea plecase ilegal în Statele Unite. Regimul a considerat că nu am ce să mai caut la Facultatea de Drept. A fost un şoc pentru mine. Nu mă aşteptam la aşa ceva”.

În cele din urmă, Ion Nilă a absolvit Facultatea de Psihologie şi Pedagogie. Este acum masterand în Ştiinţele Educaţiei şi în anul II la Doctorat. „Opera mea nu se termină aici, la Vizureşti. Am o misiune de dus până la capăt. Am simţit nevoia să-i sprijin pe oameni, să-i ajut pe cei nevoiaşi, pe cei care nu mai fac faţă vieţii de zi cu zi”, spune Ion Nilă.

Directorul Şcolii Vizureşti se implică activ în numeroase proiecte de caritate. Îi ajută pe oamenii săraci din sat să meargă mai departe, să nu se lase pradă disperării atunci când dau de greu.

Întrebări şi răspunsuri:

Aţi cochetat şi cu literatura. Nu v-a trecut prin minte să scrieţi un roman autobiografic?
Încă din adolescenţă, compun poezie. Versuri cu rimă şi cu o pregnantă amprentă filosofică. Am publicat două plachete. În ultima perioadă, scriu un jurnal, în care încerc să adun toate bunele practici pe care le-am realizat de-a lungul carierei mele. Mă gândesc şi la un roman. Viaţa mea a fost bogată în evenimente.

Sunteţi pasionat şi de lectură. Care este „comoara” din biblioteca dumneavoastră?
Citesc mult. Din păcate, nu prea mă mai ajută timpul. Îmi place să colecţionez cărţi de valoare. Am primit de la un prieten drag una dintre scrisorile pe care Veronica Micle le-a trimis lui Mihai Eminescu. Este un document inedit. O adevărată comoară. Am reuşit să adun întreaga operă a lui Nichifor Crainic. Este autorul meu de suflet.

Ce îi place:
Îmi plac pictura şi pianul. Îmi place muzica bună. Omul cântă şi la bucurie, şi la tristeţe. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, obiceiuri, îndeletniciri. Mă interesează tot ce este bun, tot ce s-ar putea adapta şi la noi.

Ce nu îi place:
Nu îmi place alcoolul. Nu am băut niciodată. Nu îmi place minciuna. Am încercat să mă depărtez de oamenii care mint. Mă consider adversarul primordial al somnului. Dorm foarte puţin.

Profil:
Năcut: 11 aprilie 1956, Câmpulung Muscel
Studii: Facultatea de Psihologie şi Pedagogie Bucureşti
Familie: Căsătorit, doi copii