PORTRET: Ioan Vişan, ultimul scriitor publicat de Cezar Ivănescu

Profesorul de matematică a scris două romane de introspecţie psihologică, lăudate de critica de specialitate. Acum, lucrează la cea de-a treia carte, o continuare a romanului „Capcane pentru ochi deschişi”.

Despre copilăria sa, profesorul Ioan Vişan nu vorbeşte cu plăcere. Spune doar că a fost tristă, marcată de regrete, de despărţiri, luminată doar pe alocuri de crâmpeie de bucurie.

„Sunt din firea mea un introvertit. Dacă aş fi fost altfel, poate nu mai scriam. Starea asta m-a ajutat foarte mult să stau cu capul în cărţi, să disec realitatea, să vreau să aflu mai multe despre lume”, mărturiseşte scriitorul.

Ioan Vişan îşi aminteşte cu drag de bunica sa. „Ea m-a crescut, mi-a dat educaţie. Am păşit în viaţă la umbra ei ocrotitoare”. Profesorul de matematică a avansat pe treptele sociale prin forţele proprii. A cunoscut munca de jos, ca lăcătuş mecanic la UPET.

A debutat literar în 1987

Perseverent, Ioan Vişan a urmat Institutul Pedagogic Bucureşti. Apoi, 30 de ani a fost profesor în comuna natală. Pasiunea pentru scris a erupt în perioada studenţiei, dar nu era aşa de intensă.

„Scriam versuri. Ocazional. Poezii cu nuanţă filosofică. Scriam mai mult pentru mine, să-mi echilibrez spiritul. Nu m-am gândit atunci să public”, spune Ioan Vişan.

Debutul literar a venit în 1987, în suplimentul editat de „Scânteia Tineretului”. Au urmat revistele „Tribuna”, „Luceafărul”, „Albina”. Ioan Vişan a fost premiat pentru proză la două ediţii ale Concursului Naţional „Moştenirea Văcăreştilor”. În 1988 şi în 1990.

„Nu mă gândeam că o să ajung să scriu proză. Am făcut-o mai întâi din nevoia de comunicare. Pe vremea lui Ceauşescu nu prea aveai cu cine să comunici. Ba, chiar o făceai cu teamă. Aşa am ajuns să dialoghez cu propriul Eu”, afirmă scriitorul.

Scos la lumină de Cezar Ivănescu

Cel care l-a determinat pe Ioan Vişan să iasă la suprafaţă a fost regretatul scriitor Cezar Ivănescu. „Pot să spun că mi-a fost mentor. M-a îndemnat, m-a încurajat să scriu. Mi-a promovat ideile. Venea de multe ori la Târgovişte. Îl admiram, ca om de litere. Nu i-am spus despre cochetăria mea cu scrisul, dar într-o zi l-am invitat la mine acasă. Era prin 1993. Atunci, m-a descoperit. Nu aveam ce să fac. Am ascultat şi poate că am făcut bine...”, îşi aminteşte Ioan Vişan.

Prima carte – „Cuşca elastică” i-a apărut în 1997. Romanul a fost scris înainte de decembrie 1989, dar a zăcut mulţi ani în sertar. Ca semn al aprecierii, Cezar Ivănescu i-a publicat scriitorului târgoviştean romanul revizuit la Editura „Junimea”.

„Ca o curiozitate a destinului, cartea mea a fost ultima pe care a publicat-o în calitate de director al editurii. Era în 2008. Într-o zi de marţi, mi-a dat telefon. Mi-a zis: «Ioane, a ieşit cartea. Arată frumos». Mi-a propus să pregătim lansarea la Târgovişte. Vroia neapărat să participe. Şi joi, de dimineaţă, aud că Cezar Ivănescu a murit”, spune Ioan Vişan.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce planuri literare aveţi pentru viitorul apropiat?
Intenţionez să scriu o continuare a celui de-al doilea roman al meu– „Capcane pentru ochi deschişi”. O introspecţie în societatea românească dinainte de 1989 şi cea de acum. Atât cât voi reuşi, vreau să dezleg tainele existenţiale. Sper ca la sfârşitul anului cartea să fie gata.

Am înţeles că vă dedicaţi mult timp activităţilor gospodăreşti. Cum se împacă scriitorul cu agricultorul?
Am renunţat la viaţa la oraş. Mi-am cumpărat o casă la Moreni. Este aproape de pădure. Am o curte largă. Sunt mulţumit. Cresc găini, gâşte, bibilici. Ba, chiar am şi 10 capre. Vreau să le înmulţesc. Băiatul meu are şi el o fermă de iepuri. Mă simt bine în acest mediu.

Ce îi place:
„Îmi plac oamenii. Îi iubesc, aşa cum sunt ei. Îmi place femeia. O venerez. Acest lucru se poate simţi din cărţile mele. Îmi place să călătoresc, deşi nu am făcut-o. Nu am avut bani suficienţi. Îmi place natura. Îmi plac pădurile. Îmi place liniştea”, spune scriitorul.

Ce nu îi place:
„Nu îmi place politica pe care o fac cei care ne conduc astăzi. Nu îmi place comportamentul lor. Nu îmi place cum privesc poporul. Sfidător. Ironic. Nu îmi place când văd că naţiunea merge spre degradare. Nu îmi plac minciuna şi duplicitatea”, afirmă Ioan Vişan.

Profil:

Născut: 25 martie 1942, satul Movila, comuna Sălcioara.
Studii: Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte şi facultatea de Matematică din cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti.
Familie: Doi copii.