PORTRET: Grigore Rotaru se împarte între chimie şi şoferie

Grigore Rotaru se împarte între chimie şi şoferie

Dascălul predă din 1973 la Liceul din Nucet, iar, după revoluţia din 1989, a fost între primii dâmboviţeni care au înfiinţat o şcoală pentru şoferii amatori.

Profesorul Grigore Rotaru îşi aduce aminte de copilărie ca de un vis frumos. Acelei perioade îi place să-i pună motto-ul lui Blaga: „Veşnicia s-a născut la sat”. A fost fascinat de comuna natală, Nucet.

„Din spatele casei, începea să se desfăşoare larg pădurea mănăstirii. Codrii superbi, alcătuiţi din arbori de peste 500 de ani. Era o plăcere deosebită să străbaţi potecile acestei falnice păduri”, mărturiseşte Grigore Rotaru.

Ca orice copil, juca fotbal, ţurca, mergea la înot şi la pescuit. „Dacă nu ştiai să înoţi, să joci fotbal şi nu-ţi plăcea să mănânci peşte nu erai primit în grupurile de copii”, îşi aminteşte profesorul. Grigore Rotaru mai avea o pasiune dragă. Avioanele.

Şi-a dorit să ajungă pilot sau măcar constructor de aeronave. N-a fost să fie! „În timp ce colegii mei de şcoală generală cumpărau cărţi de poveşti şi basme, eu îmi luasem o carte despre Aurel Vlaicu. Era o plăcere deosebită pentru mine să urmăresc avioanele în zbor. Stăteam în curtea părintească totdeauna cu ochii aţintiţi pe cer. Ştiam orele când avioanele trec pe deasupra satului. Şia cum le urmăresc cu nostalgie şi deosebită plăcere, amintindu-mi de copilărie şi de visele mele”, spune Grigore Rotaru.

Vroia să se facă aviator

A ajuns profesor de chimie. A intrat în primii 10 la Facultatea din Iaşi, chiar dacă în şcoala generală nu a avut de la cine să deprindă tainele acestei ştiinţe.

„Am pornit pe drumul ăsta dintr-o întâmplare. eram în clasa a X-a. Profesoara de chimie mi-a pus o notă de patru fără să o merit. Lucrasem mult mai mult. O noapte întreagă m-am frământat şi am luat hotărârea să învăţ cât mai multă chimie. A devenit pentru mine o pasiune”, mărturiseşte Grigore Rotaru.

Profesorul zâmbeşte când ne spune că nu prea avut aplecare spre latura culturală, deşi, după facultate, s-a ocupat o vreme de staţia de radioficare din comuna Nucet.

„Eram acolo redactor. Se întâmpla prin 1975. Trebuie să recunosc că a fost o perioadă interesantă. Atunci am cunoscut mult mai bine oamenii. Îmi plăcea să prezint diferite aspecte din viaţa comunităţii, interviuri cu autorităţile, cu specialişti în agricultură, cu gospodari. Difuzam muzică populară. Oamenii mă apreciau pentru ceea ce făceam”. Grigore Rotaru predă chimia la Liceul Nucet din 1973.

A primit propunerea să plece în cercetare încă din primii ani ai activităţii sale didactice, dar nu a vrut să se rupă de comuna natală, pe care o iubeşte foarte mult. După 1990, a fost printre primii oameni din judeţ care şi-a deschis o şcoală pentru şoferii amatori. Acum, este doar instructor auto. Îşi împarte timpul între catedră şi orele pe care le petrece cu cursanţii.

„Sunt mulţi care s-au mirat cum adică eu, profesor, director de şcoală, am decis să predau şoferia. Pe mine nu m-a deranjat. Am spus că tot pedagogie se numeşte şi munca pe care o fac cu viitorii şoferi. Am multe satisfacţii şi din punctul ăsta de vedere. Nu este chiar aşa de simplu să lucrezi cu oamenii”, spune profesorul Rotaru.

Întrebări şi răspunsuri:

De unde atâta pasiune dragoste pentru Liceul Nucet?
În afară de faptul că se află în satul natal, pe care îl iubesc nespus, de liceu mă leagă foarte multe amintiri. Aici mi-am început activitatea, ca debutant, în 1973. Am avut mentori deosebiţi, colegi extraordinari. Am avut de la cine învăţa pedagogie. Eu sunt un sentimental. Nu înşel cu uşurinţă şi nu trec dintr-o parte în alta decât dacă există o motivaţie serioasă.

Aţi vrut să ajungeţi pilot de avioane. De ce nu v-aţi dus visul până la capăt?
Într-adevăr, acesta a fost visul copilăriei şi adolescenţei mele. Nu a fost să fie! Poate că vremurile au fost de vină. Oricum, văzduhul, avioanele mă fascinează în continuare. La un moment dat, construiam machete de aeronave. Era ceva care mă ţinea legat de vechea mea pasiune.

Ce îi place:

„Îmi plac oamenii de bun simţ, corecţi, punctuali, cei care îşi fac treaba cu seriozitate. Eu văd totdeauna partea bună a omului. Îmi place fotbalul. Îmi place să merg la teatru şi la operă”, spune profesorul.

Ce nu îi place:

„Nu îmi place dezorganizarea. Nu îmi place lipsa de perspectivă. Nu îmi plac improvizaţia, nesinceritatea, minciuna. Nu îmi plac defectele morale ale omului”, afirmă Grigore Rotaru.

Profil:

Născut: 13 iulie 1950, Nucet-Dâmboviţa.
Studii: Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” Târgovişte şi Facultatea de Chimie de la Iaşi.
Familie: Căsătorit, o fată şi doi nepoţi.