Gheorghe Perjaru a luptat pentru idealurile Revoluţiei din decembrie 1989

Târgovişteanul nu a fost membru al Partidului Comunist şi îşi doreşte ca foştii activişti să fie eliminaţi din viaţa publică.

Omenia, consideră Gheorghe Perjaru, ar trebui să ne reprezinte pe toţi. „Restul e doar aşa, o trecere, o luptă pentru atingerea unor scopuri ce nu ţin neapărat de menirea noastră”, mărturiseşte Perjaru. Viaţa a luat-o pieptiş. A pornit de jos. A urcat treaptă cu treaptă. Nu a forţat destinul. Şi-a testat doar capacităţile intelectuale şi este mândru că a reuşit. „Am trecut din şcoala profesională la liceu, apoi la şcoala de maiştri şi am ajuns la Facultatea de Ştiinţe Economice. Nu mă opresc aici”, spune, ambiţios, Gheorghe Perjaru. Fiindcă dintotdeauna a fost un adept al înţelegerii dintre oameni, urmează acum un curs post-universitar de mediere a conflictelor. De treaba asta s-a ocupat ani de zile la Baza Ateliere şi Transport Târgovişte. A fost liderul muncitorilor de acolo, i-a reprezentat cu succes în toate conflictele cu administraţia şi, zice el, drept, nu cu patimă sau răutate. Calităţile de mediator şi le-a descoperit încă din copilărie. „Am fost o fire afectivă. Aveam o dorinţă nebună de a mă pune în slujba altora, fără să cer ceva în schimb”. Gheorghe Perjaru îşi aminteşte că era pasionat de ştiinţele exacte. „Matematica şi chimia mi-au plăcut foarte mult. Aveam numai note de zece”.

A dat cu subsemnatul la Securitate pentru susţinerile sale
Înainte de 1989, a participat la concursurile pe meserii care se organizau în marile centre industriale. A câştigat premiul întâi doi ani consecutiv la Câmpina. „Pentru rezultatele obţinute, Ministerul Petrolului mi-a făcut favorul de a-mi alege un loc de muncă bun. Am venit la BAT Târgovişte”. Gheorghe Perjaru nu a fost membru al Partidului Comunist. Din cauza asta a avut de suferit. „Nu am vrut să fac politica lui Ceauşescu. Nu mi-a plăcut. Eu am fost mai apropiat de popor”, afirmă Gheorghe Perjaru. A sprijinit moral revoltele de la Braşov din 1987. I-a apreciat pe muncitorii de acolo. Comenta fără frică subiectul. „Pentru asta, am dat cu subsemnatul la Securitate”. Îşi aminteşte că, în zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989, era la muncă. „Simţeam că o să se întâmple ceva. Urmăream evenimentele. Tensiunea creştea. Devenisem şi eu agitat. L-am auzit la un moment dat pe Caramitru la radio, cu celebrele replici: Dumnezeu este cu noi. Dictatorul a fugit”. Gheorghe Perjaru a plecat spre oraş. „Din centru, se auzea zarvă. Când am ajuns, am văzut că grupul de revoluţionari spărsese cordonul de miliţieni. Au intrat în sediul administraţiei...”. Împreună cu mai mulţi prieteni, Gheorghe Perjaru a căutat să împiedice jaful. Veniseră mulţi care nu aveau nicio treabă cu revoluţia. Erau doar puşi pe furat. „Ieşeau cu televizoare, aparatură, mâncare”. Din 22 decembrie 1989, Gheorghe Perjaru a rămas în Palat până pe 7 ianuarie 1990. „Apoi, m-am întors la muncă. Am luptat pentru apărarea drepturilor oamenilor. Nu m-am lăsat compromis în niciun fel. Am zis că e mai bine să fiu sărac, dar curat”. În momentul de faţă, Perjaru este vicepreşedinte al Asociaţiei Luptătorilor din Decembrie ’89 Dâmboviţa.

Întrebări şi răspunsuri:
V-am simţit ca pe un duşman înverşunat al comunismului…
Aşa este. În Dâmboviţa, sunt unul dintre cei care au adunat semnături pentru susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, cel referitor la eliminarea foştilor comunişti din viaţa publică. Din păcate, nu prea am avut rezultate. Oamenii sunt reticenţi.

Sunteţi târgoviştean. Cum vi se pare oraşul azi?
Arată ca un oraş din Evul Mediu. Spre deosebire de Ploieşti, suntem jos de tot. Acolo sunt investiţii, economia merge. La noi nu se întâmplă nimic. Doar sărăcie. Şi se mai repară drumurile. În rest, nimic. Am aşteptat, am sperat…

Ce îi place:
„Îmi place să fiu în mijlocul oamenilor, să comunic, să le ascult păsurile şi, în măsura posibilităţilor, să îi ajut. Îmi place să fiu la curent cu toate”, mărturiseşte Gheorghe Perjaru

Ce nu îi place:
„Nu îmi place sistemul politic de acum. Nu îmi place că unii au confiscat idealurile revoluţiei, că s-au îmbogăţit din averea naţională. Nu îmi place că la noi politica se face cu bani, deşi, din punctul meu de vedere, politica este arta de a face ceva pentru semenii tăi, dezinterasat”, afirmă revoluţionarul.

Profil:
Nume: Gheorghe Perjaru
Născut: 1 august 1955, Cobia
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice Valahia Târgovişte, Specializarea Management
Familie: căsătorit, şase copii - trei băieţi şi trei fete - şi trei nepoţi.