Gheorghe Ciucioiu, „un anonim de România care îl concurează pe Luciano Pavarotti”
0
Târgovişteanul, interpret de muzică populară, este unul dintre primii dâmboviţeni care a imprimat la Radiodifuziunea Română, pe vremea comunismului.
Artistul mărturiseşte că şi-a descoperit pasiunea pentru muzică încă de pe vremea când împlinise vârsta de 8 ani. „ Ţin minte că eram în clasa a doua când am cântat pentru prima dată pe scenă, la o serbare de sfârşit de an şcolar. Mi-au plăcut aplauzele celor din public. Din momentul acela, am devenit dependent nu numai de muzică, ci şi de aplauze, care pentru mine şi astăzi sunt cea mai mare răsplată pe care o poate primi un artist”, a spus maestrul Ciucioiu. Mai departe, aşa cum era de aşteptat, au urmat alte spectacole, organizate în afara şcolii, de la care interpretul de muzică populară era nelipsit. „Am prins perioada aceea a festivalurilor comuniste, când, ca să fiu sincer, se făcea mai multă muzică de calitate decât se face astăzi”, a adăugat acesta.
„În 1974 mi-am jucat şansa”
La vârsta de 17 ani Gheorghe Ciucioiu ştia deja care este drumul pe care avea să îl aleagă, acela al muzicii. Hotărât şi înzestrat cu talent, dornic să muncească, acesta s-a înscris la secţia de canto a Şcolii Populare de Artă, sub îndrumarea profesoarei Constanţa Câmpeanu. „În anul 1974 mi-am jucat şansa pe care o aveam. Am profitat din plin de faptul că eram omul potrivit la locul potrivit. După un an de zile am fost selectat la Festivalul „Maria Lătăreţu”, care s-a ţinut la Târgu Jiu, unde am obţinut o Menţiune. Pentru mine a însemnat enorm, era pentru prima dată când culegeam roadele muncii mele”.
Turnee în Franţa şi Spania
Primul succes i-a dat încredere în forţele proprii, în talentul pe care de atâtea ori îl consacrase şi pe care a continuat să îl valorifice prin sutele de concerte în toată ţara. Încrezător în sine, Georghe Ciucioiu nu a ezitat să testeze reacţia publicului de peste hotare, pe vremea comunismului. „Am avut un succes incredibil în anul 1986 în Spania, dar mai ales în Franţa, unde am simţit în suflet aplauzele unui întreg stadion. Melodia pe care am interpretat-o atunci a fost „Mă dusei să trec la Olt”, a mariei Tănase. Presa franceză a scris un articol atunci, care s-a numit „Un anonim de Romania îl concurează pe Lucian Pavarotti”, povesteşte artistul.
A imprimat la Radiodifuziunea Română
Revenit pe meleagurile natale, au urmat alte spectacole şi concerte, iar în anul 1989 obţine la Mehedinţi Premiul al III-lea pentru voce şi interpretare la Festivalul „Cântec nou”, cu piesa „Voinic frumos ca bradul”. Fiind unul dintre câştigători, a fost chemat la radiodifuziunea Română pentru a-şi imprima melodiile. „La radio am fost reexaminat, apoi mi-au fost aprobate trei piese pentru difuzare. Am mai avut o soră care a primit premiul Radiodifuziunii Române, însă nu s-a bucurat prea mult de el. A murit la o lună după ce a intrat în posesia premiului. La început am fost debusolat, dar m-am gândit să duc, totuşi, mai departe şi visul ei, odată cu al meu”. Şi l-a dus. Prima dată, singur. Apoi, alături de formaţia „Generic” prima formaţie înfiinţată în Municipiul Târgovişte, cu care a cântat timp de 6 ani şi a reuşit să lanseze tot atâtea volume. A urmat apoi formaţia „Meloritm, cu care a scos alte patru volume. Acum artistul are propria formaţie, „Refren” căreia i-a pus bazele în anul 1999 şi alături de care a scos alte 7 albume, cu peste o sută de texte şi melodii compuse de el însuşi.
Întrebări şi răspunsuri
Care este idoulul dumneavoastră în materie de muzică?
„Când eram copilandru ascultam cântecele lui Ion Dolănescu. Am cântat cu acesta într-un spectacol în 1984, pe vremea când eram solist al Ansamblului Dâmboviţa. Am cântat şi cu Maria Dragomiroiu, Maria Cornescu, am cântat muzică uşoară chiar, alături de Corina chiriac şi Angela Similea. Toţi aceştia sunt idolii mei”.
Care este cel mai recent proiect pe care îl aveţi de pregătit?
„Lucrez acum la cel de-al optsprezecelea volum al meu, pe care îl voi înregistra cu o orchestră din Chişinău, sper să fie un real succes”.
Ce-i place:
„Cel mai mult îmi plac ardeii copţi, îmi plac costumele populare şi îmi place mult natura. Dacă aş putea, toată viaţa aş fi numai pe drumuri. Îmi place foarte mult geografia”.
Ce nu-i place:
„Nu îmi place să mă trezesc devreme dimineaţa şi nu suport stresul şi aglomeraţia. Nu îmi place incorectitudinea oamenilor, nu îmi place violenţa sau să văd persoane umilite”.
Profil
Născut: 10 martie 1956, în Comuna Pietrari, jud. Dâmboviţa
Vârsta: 53 de ani
Familie: divorţat, doi copii, o fată pe nume Sînzâiana-Iulia şi un băiat, Bogdan-Ionuţ.
Studii: Liceul „Ienăchiţă Văcărescu”, Târgovişte
„Şcoala Populară de Arte”, Târgovişte
Ocupaţie: referent la Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară Dâmboviţa.
Se încarcă comentariile...
