Florin Iulian Luca s-a dedicat în totalitate handbalului

Târgovişteanul a fost cel mai valoros junior al României, cel mai bun marcator al echipei naţionale, iar acum îi încântă cu talentul său pe nemţi.

Un tânăr de o modestie ieşită din comun, Florin ne mărturiseşte că nu el şi-a descoperit această pasiune, ci handbalul l-a găsit. „Eu aveam numai o statură şi un braţ stâng care corespundeau standardelor de selecţie pentru marea performanţă de atunci. Am avut norocul să fiu descoperit de doi oameni deosebiţi, care mi-au schimbat viaţa, convingându-mă pe mine, şi în special pe părinţii mei, să aleg acest drum frumos, al handbalului de înalt nivel: domnul Ion Săvoiu, profesor de sport la Şcoala nr.2 din Târgovişte, o unitate de învăţământ minunată, cu dascăli valoroşi, unde am absolvit primii ani şcolari, şi domnul Mihai Stănescu, profesor de anatomie, director la liceul cu program sportiv din Moreni”, îşi aminteşte Florin Luca. Ne-a spus că a muncit mult pentru a ajunge la performanţă. Antrenamente dificile, timp petrecut departe de familie, de prieteni. „Un drum lin nu este cel mai bun, nu vei şti să urci un deal. Am avut parte de suişuri şi de coborâşuri. Victorii şi înfrângeri. Accidentări. Am trăit de toate. Numai cine a făcut performanţă ştie ce presupune un astfel de drum. Acum, în prag de „pensionare”, când privesc înapoi, sunt bucuros şi mândru de ceea ce am obţinut, iar dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege acelaşi drum”, afirmă Florin Luca.

Cel mai bun aruncător de la 9 metri
Era în clasa a XI-a când, în timpul unei competiţii, a fost remarcat de un impresar neamţ, căruia i-au plăcut stilul de joc, forţa din braţul stâng şi ambiţia juniorului Luca. Imediat, i-a lansat propunerea de a merge în Germania, la o selecţie. S-a întors cu primul său contract. Nu a putut însă să-l fructifice. I s-a spus simplu că, dacă vrea să-şi aleagă singur drumul, trebuie să aştepte să împlinească 21 de ani. Şi, totuşi, Florin Luca şi-a hotărât mult mai devreme destinul. Câteva luni mai târziu, era componentul lotului de juniori al Clubului Steaua Bucureşti. Are amintiri frumoase, dar şi unele neplăcute. Timp de trei ani, nu a participat decât la antrenamente, nefiind folosit în competiţiile oficiale. Când a intrat în pâine, a adus Stelei titlul de campioană a României. A fost remarcat imediat de numeroase cluburi din afara ţării, dar nu i s-a aprobat niciun transfer. Ambiţia de a merge mai departe l-a ros în tot acest timp. A ajuns să joace la o echipă în formare, Fibrexnylon Săvineşti. A câştigat şi Campionatul, şi Cupa României din primul an. Era recunoscut ca cel mai bun aruncător de la 9 metri. Forţa din braţul său stâng speria orice portar. „M-am simţit bine peste tot pe unde am fost. Totuşi, un loc special în inima mea ocupă anii petrecuţi la Steaua şi la echipa naţională. Îmi amintesc că, atunci când am împlinit 20 de ani, deşi eram component nou al echipei nationale de seniori, într-un cantonament,  toată echipa şi staff-ul tehnic mi-au cântat „La mulţi ani”, de se zdruncina hotelul. A fost un moment foarte emoţionant. M-am simţit mai puternic, cu toate că scăpasem o lacrimă...”, povesteşte Florin Luca. În anii 2000, ajunge în prima ligă de handbal din Germania. De cinci sezoane,  joacă pentru echipa de handbal din Münden, un club cu un trecut frumos, într-o regiune în care handbalul este foarte iubit. În paralel, este profesor de sport la o clinică din oraş. „Este un episod al vieţii mele care îmi permite să acord copiilor, soţiei şi mie mai mult timp. Handbalul îmi răpeşte mai puţin timp ca în trecut. Am câte puţin din toate. Este un echilibru care mă face fericit”, spune Florin Luca.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum şi de către cine ar trebui să fie ajutat un copil cu înclinaţii pentru a putea să-şi pună în valoare talentul?
Nu toţi copiii care sunt talentaţi sunt şi descoperiţi, iar dacă sunt, nu au acelaşi traseu. Sunt multe variabile. Un traseu ar fi prezentarea la un centru specializat, contactul cu un antrenor sau conducător de club, care vor concretiza procesul de susţinere şi dezvoltare al sportivului.

Sunt diferenţe între România şi Germania, în ceea ce priveşte susţinerea pentru handbal?
În Germania, instituţiile comunică între ele, spre exemplu cluburile cu primăriile. Traseele sunt bine stabilite, fiecare ştie ce are de făcut, care îi sunt responsabilităţile. Se pune mare preţ pe viitorul copiilor, mai ales când aceştia sunt talentaţi, indiferent în ce domeniu, iar handbalul este foarte popular. Sunt foarte multe cluburi sau asociaţii care au 20-30 de echipe de juniori fiecare.

Ce îi place:
„Oamenii deschişi şi pozitivi, care au zâmbetul pe faţă atunci când îi întâlneşti”, spune handbalistul.

Ce nu îi place:
„Că în lume trăiesc oameni şi copii care nu au ce mânca şi cu ce se îmbrăca”, ne mărturiseşte Florin Luca.

Profil:
Nume: Florin Iulian Luca
Născut: 27 mai 1978
Studii: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Specializarea Handbal
Familie: Căsătorit, doi copii: Giulia şi Alexandru-Florian