PORTRET: Florin Georgian Bârlog a înlocuit maşinuţele cu pianul

Nu a împlinit şase ani, însă interpretează cu mare talent piese de Ceaikovski, Bach, Beethoveen şi Burgmuller. Îşi doreşte să-l abordeze cât mai repede pe Mozart.

Este atât de serios, încât ai senzaţia că vorbeşti cu un adult, nicidecum cu un copil de cinci ani şi jumătate! Ne-a mărturisit că nu cunoaşte ce este aceea emoţia. Florin Georgian Bârlog dă dovadă de o stăpânire de sine remarcabilă, indiferent pentru cine cântă.

Muzica a venit firesc în viaţa sa. Trăieşte cu ea în casă de când se ştie, tatăl său fiind baterist într-o formaţie. Aşa a ajuns Florinel să „îngâne” diferite piese dinainte de a începe să vorbească. Uşor-uşor, copilul a înlocuit maşinuţele cu audiţia muzicală.

Învaţă piesele în două-trei zile

Avea doar cinci ani, atunci când părinţii au decis că este momentul ca Florin să ia contact cu lumea muzicală într-un mod profesionist şi ordonat. L-au înscris atunci la Şcoala Populară de Artă, la clasa de pian. Au trecut doar şase luni, iar Florin Georgian Bârlog a excelat.

A câştigat deja trei premii naţionale. „Eu sunt un pic mai dură, mai ales cu elevii mei în care văd talentul. Aşa am făcut şi cu Florin. De multe ori, uit că are doar cinci ani şi jumătate şi îi cer foarte mult. La un moment dat, în primele săptămâni, mi-a spus: «Andreea, este prea mult. Sunt doar un copil». Am avut apoi o discuţie cu el, în care i-am explicat ce presupune performanţa, şi la final mi-a zis: «Voi merge mai departe, indiferent cât de greu va fi». Din momentul acela, Florin învaţă piesele în două-trei zile. Este un lucru extraordinar. Am elevi de 15 ani cu care lucrez piesele şi şase luni. Florin însă percepe foarte repede absolut tot. Este foarte atent la ceea ce-i spun şi lucrează mult acasă”, afirmă profesoara de pian Andreea Andrei.

Exersează la pian chiar şi în... vis

Florin ne mărturiseşte că cea mai mare bucurie a sa a fost că a câştigat primele premii pe 27 februarie 2011, exact de ziua mamei sale, astfel că a putut să-i dăruiască cel mai frumos cadou posibil. Deşi profesoara sa îi prevede un viitor strălucit şi crede că, peste ani, va fi un cunoscut solist-concertist, nu doar în România, ci şi în lume, Florin spune că el vrea să devină profesor de pian.

Visează să-i poată învăţa pe copii tainele muzicii, aşa cum face acum cu el Andreea. La cinci ani şi jumătate, Florinel cântă Bach, Ceaikovski, Beethoveen, Burgmuller şi este nerăbdător să abordeze operele lui Mozart.

De altfel, exersează la pian şi în somn! „Clapele” sunt chiar bunica. „În luna mai voi merge la Râmnicu Vâlcea, la cel de-al doilea concurs din viaţa mea. Apoi, vom ajunge în Prahova şi la Brăila. Eu şi Andreea vrem să ne întorceam cu marele premiu. Voi munci mult pentru acest trofeu”, promite pianistul.

Vâzând câtă pasiune pune Florin în ceea ce face, părinţii s-au decis să-l înscrie în clasa întâi la Liceul de Arte „Bălaşa Doamna” din Târgovişte. „Suntem dispuşi să mergem până la capăt pentru a-i cultiva talentul. Vom depăşi pentru acest lucru orice obstacol financiar”, spune mama.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum îţi petreci timpul liber?
Exersez la pian, mă uit la desene animate, colecţionez CD-uri şi cărţi. La grădiniţă, în fiecare zi de miercuri, joc şah. Îmi place tare mult. Am plâns atunci când am întârziat. Sunt ambiţios, aşa că mi-am propus să-l bat pe tati la şah. Uneori, trag câte o partidă de fotbal cu verişorul meu.

Vârsta te împiedică uneori să participi la concursurile de pian. Cum te simţi în momentul când eşti respins fiindcă eşti prea mic?
Sunt foarte trist. Nu mi se pare corect. Ar trebui ca organizatorii să-mi dea şansa să cânt. Eu am curaj să concurez chiar şi cu copii de opt ani. V-am spus, nu am emoţii. Sunt relaxat atunci când interpretez la pian. La Cluj-Napoca, preşedinta juriului m-a tras de-o parte şi m-a întrebat de unde mi-am „cumpărat” viteza asta la degete, că vrea şi dânsa.

Ce îi place:

„Îmi place să joc şah şi să învăţ germana şi engleza. Îmi place să merg la McDonalds. Sunt înnebunit după chipsuri. Le mănânc pe nerăsuflate de fiecare dată când Andreea îmi răsplăteşte eforturile cu chipsuri, ştiind că acasă nu am voie”, spune Florin.

Ce nu îi place:

„Nu-mi place violenţa. Nu-mi place ciorbiţa. De fapt, nu îmi place să mănânc. Nu îmi place să mi se impună ceva. Nu-mi place că părinţii nu vor să-mi cumpere flaut. Învăţ la grădiniţă acest instrument şi mi se pare interesant”, mărturiseşte copilul.

Profil:

Născut: 19 aprilie 2005, Târgovişte.
Studii: Grădiniţă.
Familie: O soră mai mare.