PORTRET: Dore Emil Codruţ, pianistul de excepţie al Târgoviştei

La nici opt ani, puştiul a uimit juriile prin talentul său interpretativ. A câştigat toate concursurile la care a participat. În luna iunie va reprezenta Dâmboviţa într-o competiţie la Paris.

Codruţ nu poate spune ca alţi copii că moşteneşte pe cineva. Pur şi simplu este talentul său să cânte cu atâta măiestrie la pian! Puştiul de 7 ani este cel care a dat peste cap tradiţia unei familii în care niciun membru nu şi-a manifestat până acum înclinaţii de artist.

Lecţiile de pian le-a început fiindcă părinţii săi şi-au dorit ca el să facă ceva deosebit. „L-am adus la Şcoala Populară de Artă, fiindcă vroiam să-l înscriu la un instrument. Mă gândeam atunci că nu o să poată cânta vreodată la pian. Mi se părea foarte greoi, dar el s-a îndrăgostit pe loc şi de pian, şi de profesoară”, îşi aminteşte mama. 

Sunt doi ani de când Codruţ s-a aşezat pentru prima dată în faţa unui pian. De atunci încoace uimeşte. „Am simţit din prima clipă că are talent. Este şi motivul pentru care l-am primit la cursuri după perioada de înscriere. Am simţit că pot lucra cu el. Este un copil deosebit. Prinde extraordinar de repede. I-am simţit entuziasmul imediat. Eu văd în el un mare pianist, nu doar un profesor de pian. Are atitudine de pianist. Are forţa necesară, are digitaţie, are absolut tot ceea ce-i trebuie unui mare artist”, spune profesoara Andreea Andrei.

Are timp şi pentru joacă

Codruţ exersează două-trei ore pe zi. Atunci când se înscrie la un concurs, efortul se dublează. Studiază şase-şapte ore. Muzica parcă îi curge prin vene.

„După şase luni de cursuri, am mers la primul meu concurs, la Brăila. Am venit cu marele premiu. A fost tare. Mami s-a bucurat mult. Când am coborât de pe scenă, m-a strâns în braţe, aproape să mă sufoce. Tati plângea şi Andreea a fugit din sală de emoţii”, povesteşte micul artist.

Următoarele premii, Codruţ le-a obţinut la Cluj-Napoca, iar ascensiunea pe scenele muzicale continuă. În aprilie, va participa la primul său concurs internaţional, care se va organiza la Piteşti, iar în iunie, Codruţ va reprezenta Dâmboviţa la un concurs la Paris.

Puştiul are timp şi pentru joacă, pentru desene animate, pentru plimbări în parc. Nu-şi neglijează nici prietenii, pe Albert şi Ovidiu, pe care i-a cunoscut la grădiniţă. De asemenea, îi place să deseneze. Toate compoziţiile le dăruieşte cu dedicaţie Andreei, profesoara sa de pian. Ne-a mărturisit că o iubeşte „mai mult decât luna de pe cer”.

Întrebări şi răspunsuri:

E greu să faci faţă efortului?
Efortul fizic şi psihic mă oboseşte foarte mult. Seara nu mai răspund la „comenzi”. Şi cu toate acestea, nu voi renunţa. De cele mai multe ori, părinţii sau Andreea trag de mine, ca să mă ridic din faţa pianului. Am însă şi zile când nu am niciun chef să cânt.

Ţi-ai petrecut mulţi ani în străinătate. Cum a fost?
Cel mai mult mi-a plăcut în Indonezia, unde am stat patru ani. Vorbeam madureză, indoneziană şi engleză. La cinci ani şi jumătate, nu ştiam româna. Pentru mine plecarea din această ţară, despărţirea de bona şi prietenii mei a fost o mare dezamăgire. Acum, refuz să mai vorbesc despre Indonezia şi despre experienţa mea acolo.

Ce îi place:
„Îmi place foarte mult pianul. Nu aş renunţa niciodată. Nu vreau să abordez niciun alt instrument. Îmi place muzica simfonică. Îmi plac piesele agresive, înfiorătoare. A doua pasiune, după pian, este dansul. Îmi place să mă plimb în parc, să mă dau cu rolele. Îmi place să desenez”, spune Codruţ.

Ce nu îi place:
„Nu-mi place să fac temele. Nu-mi place să mă bat. Avem un bătăuş în clasă şi nu-mi place. A zis domnul învăţător că, dacă mai face aşa, o să-l suspende. Nu-mi plac manelele. Mie îmi plac «Simfonia a V-a şi «Tocata»”, afirmă micuţul pianist.

Profil:

Născut: 28 august 2003, Târgu Mureş.
Studii: Elev în clasa întâi la Şcoala „Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti” Târgovişte – învăţător Curcă Aurel.
Familie: Singur la părinţi.

Citeşte si Andreea Antonescu cucereşte publicul cu "Bade, pălătie nouă"