Portret: Diana Cristea-Şerban, la 17 ani, cu 17 premii naţionale

Diana Cristea-Şerban este o fată sensibilă şi foarte atentă la detalii. A început să scrie poezie încă de mică, dar recunoaşte că i-a acordat scrisului seriozitate în ultimii doi ani, după ce s-a înscris la cenaclul de literatură „Radu Petrescu” de la Palatul Copiilor din Târgovişte. Aici, profesoara Ioana Geacăr a încurajat-o să se exprime în versuri şi să participe, apoi, la concursuri de creaţie literară. „A fost un moment cheie, pentru că la cenaclu am realizat ce înseamnă să scrii şi să citeşti poezie”, îşi aminteşte tânăra.
Premii ca pe bandă rulantă
Primele încercări poetice le-a făcut în clasa a doua, ajutată de mama sa. „Mama mi-a insuflat pasiunea pentru scris când eram foarte mică. În clasa a II-a încercam să găsim împreună rime. La început scriam poezie în rime”, povesteşte Diana. Acum scrie poezie minimalistă, „care nu este foarte mult îmbogăţită stilistic cu simboluri, metafore şi care aparent descrie momente banale din viaţă”, după cum o descrie poeta. Acest stil o defineşte şi i-a adus recunoaşterea în domeniu, obţinând în ultimii doi ani numeroase diplome la concursurile de gen. Dintre acestea enumerăm câteva premii din 2009: Premiul I şi Premiul Revistei „Timpul” la Concursul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” Suceava, Premiul I la Concursul Naţional de Poezie „Iulia Haşeu” Ploieşti, Premiul I la Concursul Naţional „Tinere condeie”, Premiul III la Concursul Naţioal de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Târgovişte, menţiune şi Premiul „Mihai Ursachi” la Festivalul Naţional de Poezie „Costache Conachi” Tecuci, Premiul III la Concursul Naţional de Poezie „Provers”.
Concursurile o ajută să vadă la ce nivel se află
Diana crede că cel mai mare avantaj al participării la concursuri este că a avut ocazia să cunoască oameni deosebiţi şi să vadă locuri frumoase. „Nu scriu poezie pentru a câştiga premii. Scriu ca să mă relaxez, ca să mă înţeleg şi cred că e de ajuns. Prin poezie mă descopăr. Scriu pentru mine, nu trebuie să ajung să fiu citită de alţii. Dar, dacă mi se propune să mă înscriu la un concurs, o fac pentru a vedea la ce nivel mă aflu. Mă ajută să-mi apreciez mai bine poeziile”, explică adolescenta.
Prin cuvintele sale, Diana ni se dezvăluie ca fiind o fată sensibilă, dar responsabilă şi modestă. Se consideră încă debutantă şi chiar dacă pentru ea publicarea unui volum nu este o prioritate, mărturiseşte: „mi-ar plăcea ca poeziile mele să fie păstrate astfel peste timp”. Spune că o să continue să scrie şi că nu se teme de perioadele de pauză, pe care le-a depăşit înainte şi care inevitabil vor urma. Aceasta deoarece anul viitor va avea de susţinut Bacalaureatul şi examenul de admitere la facultate, pentru pregătirea cărora are nevoie de timp şi energie. În schimb, „poezia nu cere timp. Necesită însă multă lectură şi uneori ideile care vin pe moment nu te mulţumesc şi trebuie să ai răbdare, să aştepţi”, ne explică tânăra poetă.

Ce te inspiră să scrii poezii?
„Orice poate fi o sursă de inspiraţie. Depinde doar de modul meu de a vedea lucrurile. Uneori, şi eu sunt surprinsă de detaliile ce au impact asupra mea. De exemplu, asemănările subtile cu alţi oameni, precum o încheietură a mâinii. Este ca o fulgerare. Îmi notez ideea, chiar dacă se întâmplă să nu o folosesc.”
Ce ţi-ai propus pentru 2010 şi unde te vezi peste 20 de ani?
„Mi-am propus să nu mă schimb în rău, de fapt în mai rău, pentru că fiecare avem în noi o parte de rău. Vreau să-mi îmbogăţesc ideile. Iar peste 20 de ani nu ştiu ce voi face. Trecerea timpului mă va desăvârşi. Cred că nu trebuie să forţez lucrurile. Voi trăi fiecare etapă din viaţă.”

Ce-i place
„Îmi plac deopotrivă filmele franţuzeşti, picturile lui Lautrec, moda anilor ’30 şi fotografia”, se destăinuie Diana.
Ce nu-i place
„Nu-mi place nehotărârea, deşi câteodată eu însămi sunt nehotărâtă. E greu să ai mereu de urmat o singură cale, tocmai pentru a nu fi obligat să alegi.”, explică tânăra.

Profil:
NĂSCUT. 10 iunie 1992, Târgovişte
STUDII. Colegiul Naţional „Constantin Carabella” Târgovişte