Târgovişte: Doru Diaconescu, salvatorul din munţi
0
Este de 33 de ani salvamontist, iar muntele a devenit viaţa lui. A participat la sute de operaţiuni de salvare şi a salvat zeci de oameni aflaţi în situaţii critice.
Pe Doru Diaconescu l-am găsit la cabana Salvamont Dâmboviţa, la Padina- Peştera, înconjurat de turişti. Cabana se află chiar lângă locul în care mulţi turişti preferă să-şi aşeze corturile, pentru a petrece câteva zile de relaxare în Munţii Bucegi.
Ne-a povestit că nu-şi închipuie viaţa fără munte, fără liniştea de aici, fără adrenalina de care are, nu de puţine ori, parte.
A fost primar şi director de şcoală
Doru Diaconescu fost director la şcoala generală din Brăneşti şi timp de trei ani, între 1992 şi 1995, a ocupat fotoliul de primar al localităţii. A renunţat însă la funcţie înainte de încheierea mandatului din cauza unor probleme, asupra cărora nu a vrut să se oprească. “Eu iubesc natura, pădurea şi am fost singurul primar din ţară care a refuzat să taie chiar şi un copac. Când ajung la munte, uit de tot şi de toate. Este ca un microb, care nu mai poate fi înlăturat”, spune Diaconescu.
Are zeci de trofee
Este salvamontist de 33 de ani şi a participat la numeroase competiţii între serviciile salvamont din ţară. Bătălia, spune Diaconescu, s-a dat mai mereu între salvamontiştii de la Dâmboviţa şi Prahova. A reuşi ca, împreună cu echipa sa, să câştige zeci de premii, printre care “Trofeul Salvamont” în 2004 sau “Raliul Naţional Salvamont” din 2005.
Martor la întâmplări tragice
Doru Diaconescu spune că muntele trebuie luat în serios şi că întotdeauna trebuie să vii echipat, pentru că vremea acum frumoasă, se poate schimba în câteva minute. Din păcate, mulţi turişti cad răpuşi de capriciile vremii, iar unii dintre ei îţi pierd viaţa. “Am în minte imagini pe care nu doresc nimănui să le aibă. Aş vrea să nu se întâmple nimănui evenimente tragice, aşa că fiţi atenţi atunci când plecaţi de acasă”, spune Diaconescu.
Acesta povesteşte că în 1993, un bărbat de 39 de ani şi o femeie de 36 de ani au fost găsiţi morţi pe Valea Obârşiei. Au fost surprinşi de o schimbare bruscă a vremii, iar echipamentul necorespunzător nu i-a ajutat să supravieţuiscacă.
O altă poveste tragică s-a petrecut în urmă cu câţiva ani, în urma unei avalanşe produsă în Cheile Orzei. Doi tineri, care urmau să se căsătorească, au fost suprinşi de zăpadă şi nu au mai avut nicio şansă să trăiască. O altă întâmplare nefericită, care i-a rămas în memorie, este moartea unui tânăr de 21 de ani, student la psihologie, care s-a sinucis şi a fost găsit abia când zăpada s-a topit.
Sunt şi poveşti cu final fericit
Doru Diaconescu spune că nu toate operaţiunile de salvare au un final tragic, dimpotrivă. Pe 30 mai, anul acesta, un văcar este găsit în stare de inconştienţă de salvamontişti, după ce o scădere bruscă de temperatură l-a surprins desculţ şi foarte subţire îmbrăcat . Salvamontiştii l-au resuscitat timp de două ore, iar victima şi-a revenit, după ce a primit îngrijiri medicale de specialitate. “Pentru mine, asta este răsplata, eu pentru asta trăiesc”, spune zâmbind Diaconescu.
Telefoanele mobile salvează vieţi
Salvmontistul spune că numărul cazurilor grave s-a redus considerabil de când au apărut telefoanele mobile. Susţine că erau mult mai multe accidente înainte de 1989, dar nu se făceau publice, astfel că foarte puţini aflau despre acestea.
Diaconescu spune cu regret că se reîntâlneşte cu doar 5% dintre persoanele pe care le-a salvat. Ceilalţi nu se mai întorc niciodată.
Urşii nu se mai tem de oameni
Salvatorul este îngrijorat de faptul că cei cinci urşi din zona pe care o patrulează, cea mai mare din ţară, nu se mai tem de oameni şi nici de metodele acestora de a se apăra.
“Urşii ies în amiaza mare pe cărările bătute de oameni, vin la corturile lor, pentru că turiştii greşesc şi lasă mâncare acolo, nu se mai sperie aşa cum se întâmpla odată, iar asta nu e bine”, încheie Diaconescu.
Întrebări şi răspunsuri
Vă lipseşte ceva, aici, la munte?
D.D. Îmi lipseşte faptul că tot mai puţini turişti au cuvânt, au spirit de sacrificiu, nu se gândesc decât la binele propriu, uitând şi de ceilalţi. Parcă nu mai ştim să ne ajutăm între noi. Acum banii înseamnă tot.
Când aţi fost ultima oară la mare?
D.D. O, n-am mai fost, cred, de 30 de ani şi nici nu-i duc dorul, pentru că nu îmi place în mod deosebit. La munte, merg pe un traseu şi văd întotdeauna ceva nou. La mare este însă totul la fel.
Ce îi place:
“Îmi place să construiesc, să rămână ceva în urma mea. Îmi place să ajut oamenii, să le fiu aproape, să fiu prietenul lor. Atunci când eu nu voi mai fi, vreau să-şi aducă aminte de mine cu drag”.
Ce nu-i place:
“Nu-mi place mitocănia, urăsc parveniţii, puturoşii, statul pe loc, lipsa de mişcare, mintea prea odihnită, ca să nu zic proştii. Nu-mi place că muntele este murdar din cauza celor care îl confundă cu o ladă de gunoi”
Profil:
Născut: 21.03.1953 Brăneşti
Studii: Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bacău
Familie: căsătorit, un băiat în vârstă de 20 de ani
Se încarcă comentariile...
