Cristina Emilia Cucu, vorbitorul favorit al publicului

Cristina Cucu, favourite speaker

A participat la un concurs naţional organizat de English Speaking Union (Uniunea Vorbitorilor de Limbă Engleză) din Marea Britanie, unde a obţinut locul III şi premiul special „Favourite Speaker”.

Cristina este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional “Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte la profil bilingv englez. O întâmplare încărcată de emoţie a declanşat în Cucka, aşa cum îi zic prietenii, o dorinţă de a-şi învinge teama de a vorbi în public. “Eram în clasa a IX-a când am luat pentru prima oară parte la concurs, dar nu ca speaker, ci ca audience, eram unul dintre cei mulţi din public”, povesteşte Cucka.

“După prezentarea discursului, fiecare participant primeşte nişte întrebări în legătură cu speech-ul lui. Aveam o întrebare pentru unul dintre ei şi m-am gândit să ridic mâna, dar până să duc la capăt asta, m-au cuprins palpitaţiile şi o frică imensă, de parcă aş fi fost eu pe scenă! „Calmează-te, domne!” mi-am zis. Dar degeaba, până să-mi revin, speaker-ul deja terminase. M-am simţit absurd de laşă! Întotdeauna am avut teroare de vorbitul în faţa publicului, aşa că m-am decis să fac din întâmplarea asta un stimulent de a scăpa de „fobia” cu pricina”, a adăugat Cristina.

Un an mai târziu era “speaker”

Anul viitor, în clasa a X-a, s-a hotărât să participe la concurs de pe scenă. “Evident, am avut un debut mai timid, dar prin perseverenţă am reuşit să ajung în anii următori la faza naţională şi să obţin un rezultat destul de bun, anul acesta am obţinut locul III. Poate câştigul principal a fost faptul că am reuşit să înving în mare măsură teama de a vorbi în faţa oamenilor. Sper ca în curând să îi confund şi eu pe oamenii din public cu nişte saci de cartofi, precum spunea Nicolae Iorga”, spune Cucka.

Una din primele lecţii învăţată de Cucka, până acum, a fost aceea că arta oratoriei constă în a atrage auditoriul de partea ta, indiferent de ce spui. “Asta nu necesită doar cunoştinţă, ci şi imaginatie, farmec personal şi spontaneitate. De exemplu, mă aflam la una din fazele concursului. În discursul meu vorbeam despre descoperiri care au fost posibile datorită unor oameni curajoşi, care au desfiinţat limitele şi au păşit în oceanul imens al cunoaşterii. O tipă din public m-a întrebat ce ar trebui să facă persoanele care înaintează în ocean dacă se îneacă. Primul răspuns care mi-a trecut prin minte, în acelaşi stil metaforic precum întrebarea a fost: „Cu siguranţă ar trebui să ia lecţii de înot!” Nu mi-am dat seama de ce zisesem decât când au început aplauzele. La fel şi anul ăsta, pe lângă premiul de bază, am luat şi premiul special numit „Favourite Speaker” (Vorbitorul favorit al publicului), pentru că i-am amuzat pe oameni, dar fără să fac stand-up comedy şi, cred eu, că am reuşit să le comunic ceva”, povesteşte, amuzată, Cucka.

Nu crede că talentul de a prezenta un discurs este înnăscut în cazul ei, ci mai degrabă auto-educat. Recunoaşte că a furat mici detalii de la profesoara de literatură engleză, Marcu Mădălina, de la orele de teatru cu Matei Bogdan, ba chiar şi de la cei din anturajul ei, lucruri care ţin de limbajul trupului, de nuanţa vocii, de vocabularul specific tipului de situaţie şi public. “Le mulţumesc tuturor pentru că m-au inspirat!”, încheie Cucka. 

Profil:
Născut: 11 aprilie 1991, Târgovişte
Studii: Colegiul Naţional Ienăchiţă Văcărescu, clasa a XII-a, profil bilingv engleză
Profesie: elev
Familie: singură la părinţi

Ce-i place:
“Iubesc muzica bună şi live, care îmi comunică ceva atât prin versuri, cât şi prin vibraţia instrumentelor. Sunt înnebunită după ciocolata amară, am ajuns chiar s-o numesc „ambrozie furată de la zei”.

Ce nu-i place:
“Nu-mi place să duc gunoiul! Nu-mi place ploaia, mă face irascibilă. Cine a inventat-o trebuie să fi avut o zi tare proastă. Urăsc din toată inima plictiseala şi oamenii care o practică.“

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

Ce alegi între munte şi mare?
C.C.: “Iubesc munţii la nebunie fiindcă sunt sălbatici, iar pe mine mă atrage tot ce este sinonim cu aventura. Nu mă duc la munte să stau sub umbreluţă, sorbind din termos cafeaua: „Mda, frumos p’acilea…să mai punem de-un gratar!” Îmi place să mă avânt pe trasee destul de dificile ca să ajung în vârf; nimic nu se compară cu sentimentul că ai mai cucerit un „steguleţ”, în plus, lumea văzută de sus e grozavă!”

Cum este la şcoală?
C.C.: “Urăsc să merg la şcoală. Într-adevăr, e vorba de lenea şi interesele total diferite care-l caracterizează pe orice adolescent, dar pe lângă astea, e vorba de sistemul de învăţământ impus, bazat încă pe mult prea multă teorie, pornind de la noţiuni de calculator şi terminând cu experimente chimice care sunt descrise, şi nu demonstrate în laborator, în cele mai multe cazuri.