Târgovişte: Cristian Mihai Mihăieş, karatistul cu 80 de medalii
0
La doar 25 de ani, Cristi este deja profesor de sport, instructor de aerobic şi sportiv la CS Târgovişte. În 12 ani, tânărul are în casă un tezaur de 80 de medalii.
Pentru că stătea într-o zonă famată, Cristi avea probleme în fiecare zi cu băieţii de cartier. Târgovişteanul prefera, la 9 ani, filmele cu arte marţiale pentru că acolo existau oameni puternici, care nu luau bătaie. La o vârstă fragedă s-a înscris la o sală de karate, unde era profesor Ion Nistor. După aproximativ doi ani, a plecat la alt antrenor, Ionuţ Munteanu, care la acel moment era ajutor în sală pentru profesorul Nistor. „Am început să lucrez cu Ionuţ Munteanu şi cu fratele său, Daniel Munteanu, în paralel la ambele săli”.
Cristi face de 14 ani karate cu cei doi fraţi, timp în care a participat la zeci de cantonamente în toată ţara: Bucureşti, Constanţa, Făgăraş, Botoşani, Hunedoara, Covasna, Braşov, dar şi în străinătate. A mers la competiţii internaţionale în Franţa, Spania, Austria, Grecia.
În general, în cantonamente sau deplasări, Cristi este sufletul grupului, el face farsele şi încearcă de fiecare dată să înveselească atmosfera. „Într-un an, însă, am păţit-o şi eu, când am fost în cantonament la Vânătorul. La plecare i-am lăsat pe toţi să plece la masă, iar eu am rămas în cabană şi le-am umplut genţile cu lemne de foc. Am ajuns acasă şi am început să despachetez, dar în geanta mea erau două buturugi, puse de antrenor. A doua zi la antrenament toată sala râdea de mine că, până la urmă, mi-am luat şi eu botezul”, povesteşte Cristi.
După doi ani şi jumătate de karate, în `97, a luat prima medalie importantă. „Am luat locul I la Campionatul Naţional. Atunci a fost pentru prima oară când am fost remarcat de antrenori, de atunci au început adevăratele antrenamente. Până atunci eram doar un copil la sală, unul dintre zecile de copii din sălile din Târgovişte”, spune tânărul. După acel an, Cristi s-a clasat pe podium la toate campionatele naţionale, urmând ca, în 2001, să fie selectat pentru Cupa Mondială de la Oradea, de unde a venit cu trei medalii: aur, argint şi bronz. În acelaşi an a obţinut centura neagră, lucru care l-a determinat să muncească şi mai mult şi să se implice în karate, obţinând licenţă de arbitru naţional.
Şase medalii de aur
De 12 ani, Cristi participă la campionate naţionale, de unde s-a întors cu 33 de medalii dintre care şase din aur. În total, însă, tânărul în vârstă de doar 25 de ani, are peste 80 de medalii obţinute la cupe, campionate pe judeţ, campionate naţionale, internaţionale şi cupe internaţionale. Medalia cea mai importantă este cea obţinută în Franţa, în anul 2005, unde a luat locul I. „La Naţionale mereu luam bătaie de la un sportiv din Bucureşti care a fost învins în semifinală de un japonez. S-a întâmplat ca eu să mă lupt cu japonezul în finală şi să îl înving într-un minut, cu toate că aveam entorsă la mână. Pentru mine este un complex, niciodată nu l-am învins pe român în ţară”, mărturiseşte târgovişteanul.
Profesor la Butimanu
În urmă cu doi ani, Cristi a luat examenul de titularizare şi a ocupat un post de profesor de sport la Butimanu. În acest an, este profesor la Şuţa-Seacă şi instructor de aerobic şi tae-bo la o sală privată din Târgovişte. La 25 de ani este sportiv la CS Târgovişte, profesor de educaţie fizică şi instructor de aerobic.
Profil:
Nume. Cristian Mihai Mihăieş
Născut. 16 februarie 1984, Târgovişte
Familie. Un frate de 24 de ani, tot karatist
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea “Valahia” Târgovişte
Ce-i place:
Îmi plac sportul şi orice altă activitate fizică, fie în sală, fie în natură. Îmi place fotografia, pe care am descoperit-o în urmă cu un an, când am prins ocazia să-mi cumpăr un aparat profesional. Fotografia se îmbină şi cu pasiunea mea pentru natură.
Ce nu-i place:
Nu-mi place minciuna şi să fiu privit de sus. Nu-mi plac persoanele care spun că le pare rău că s-au născut în România. Nu sunt pe gustul meu fetele fiţoase, care, pe deasupra, nici nu ştiu să vorbească, nu mă refer doar la gramatică, cele care în general nu pot purta o discuţie, cât de simplă.
Întrebări şi răspunsuri:
Care este omul care ţi-a marcat existenţa?
Pot spune că sunt două persoane care mi-au marcat existenţa, în mod egal, până la ora actuală. Aceştia sunt cei doi antrenori: Ionuţ şi Daniel Munteanu. De la ei am avut de învăţat nu numai pe plan sportiv, dar şi pe plan profesional. De asemenea, de fiecare dată când au putut, mi-au dat adevărate lecţii de viaţă.
Ţi s-a propus să vinzi anumite medalii?
Da, mi s-a propus. A fost un prieten care, venind în vizită, a fost impresionat de numărul mare de medalii şi mi-a propus să-mi cumpere câteva dintre ele. Una pe care o dorea era chiar cea din aur, din Franţa. Nu aş putea să le vând, pentru că ele reprezintă munca mea de 15 ani. Nu am vrut să aflu preţul, munca mea nu are preţ, este ceva cu care mă pot mândri nepoţilor.
Ce îţi doreşti pentru viitor?
Îmi doresc să-mi dau doctoratul în educaţie fizică. Pe plan sportiv, îmi doresc să intru la Gala K1 sau Pride şi să practic ramura sportivă până la cel puţin 35 de ani, pentru că, la 27-28 de ani, cei mai mulţi renunţă.
Se încarcă comentariile...
