Cornel Ezaru trăieşte în tabela de marcaj a stadionului „Eugen Popescu”

Târgovişteanul în vârstă de 31 de ani locuieşte de mai bine de cinci ani în incinta arenei sportive. A ajuns aici după ce părinţii săi au pierdut apartamentul în instanţă din cauza datoriilor. Reuşeşte cu greu să supravieţuiască, mai ales că nu mai poate munci după ce a fost lovit de o maşină în timp ce mergea pe trotuar.

Cornel Ezaru îşi duce traiul de zi cu zi în clădirea tabelei de marcaj de la stadionul „Eugen Popescu”. De cinci ani aceea este casa sa. Construcţia dispune de mai multe camerre, însă Cornel stă într-o cameră pe care a amenajat-o şi el cum a putut. Doarme pe un pat improvizat din câteva scânduri puse pe o lădă de bere şi un fotoliu. Cetăţenii de rând nu îşi pot închipui aceste condiţii, dar el este fericit că are un acoperiş deasupra capului, chiar dacă e din tablă ruginită. „Nu am unde să stau, iar aici sunt condiţiile foarte proaste. Mă gândesc cu groază că vine iarna şi o să îngheţ aici, pentru că tabla se răceşte rău, mă învelesc cu o plapumă şi cu pături, dar degeaba, tot îmi este frig”, mărturiseşte Cornel Ezaru, care are 31 de ani.
Stă printre şobolani, care intră în camera sa printre crăpături de câte ori simt miros de mîncare. În acest spaţiu impropriu îşi ţine hainele, vasele, tot ce-i aparţine şi pe care le-a primit de la alţi oameni cu suflet. „Aici se face multă umezeală, astfel s-au mucegăit multe dintre hainele mele, pe care am fost nevoit să le arunc. Asta este, nu am ce face, trebuie să suport locul”, spune târgovişteanul.

Un accident i-a distrus viaţa

Cum un necaz nu vine niciodată singur, Cornel Ezaru a fost şi victima unui accident cumplit. În urmă cu mai bine de jumătate de an, târgovişteanul a fost lovit de o maşină la Priseaca, accident în urma căruia a fost operat la picioare şi la cap, iar acum nu mai poate munci aşa cum o făcea înainte. „Mergeam pe trotuar cu un prieten, locuiam amândoi în tabela asta de marcaj, şi ne-a lovit o maşină din plin. El a murit, iar eu am fost aruncat la şase-şapte metri şi transportat de urgenţă la spital”, povesteşte Cornel. Cazul a fost muşamalizat, spune el, iar autorii au scăpat fără să fie pedepsiţi de lege. „Au venit la mine la spital să-mi aducă mâncare şi le-am spus că nu de asta am nevoie şi că ne rezolvăm la tribunal, să se facă dreptate. Lucrurile nu au stat aşa, pentru că nu mi s-au luat declaraţii şi nu s-a judecat niciun caz. De atunci am tije rămase în picioare”, îşi aminteşte acesta.

Înainte de accident lucra pentru o firmă de construcţii şi îi mergea ceva mai bine, însă după tragedie nu a mai fost apt de muncă. Nu poate sta în picioare prea mult timp şi nici efort nu poate să depună. Mai strânge fier, aluminiu şi cupru pe care le vinde şi scoate un ban de mâncare. „Nu pot să mă duc acum să sap un şanţ cu schijele astea în picioare. Dacă muncesc o zi, a doua zi nu mai pot. Încerc să mă descurc şi eu cum pot. Sunt un luptător, încerc să fac faţă tuturor problemelor care se ivesc”, mărturiseşte Cornel.

Părinţii săi au pierdut apartamentul din cauza datoriilor

Nu a fost aşa mereu îşi aminteşe locatarul de pe „Eugen Popescu”. Lucrurile s-au complicat când părinţii săi au pierdut apartamentul din cauza datoriilor, iar membrii familiei s-au dus care pe unde au apucat. Fraţii lui sunt căsătoriţi şi au copii. ”Ei stau în garsoniere, dar nu pot să mă duc acolo să stau pe capul lor. Se descurcă şi ei cu greu, pentru că au multe de plătit. Te duci la primărie, primeşti o garsonieră, dar degeaba dacă nu ai bani să plăteşti întreţinerea şi utilităţile”, spune Cornel.