PORTRET: Claudia Magdalena Chebac, bibliotecara care îi duce pe copii în natură

Bibliotecara care îi duce pe copii în natură

Târgovişteanca a înfiinţat un Club al Ecologiştilor, din dorinţa de a-i rupe pe tineri de lângă masa calculatorului şi a-i învăţa să se bucure de mediu.

Fire meticuloasă şi optimistă, Claudia Chebac nu spune niciodată nu se poate. Răspunde cu plăcere oricărei provocări. Îi place să lucreze cu oamenii. Tocmai de aceea, meseria de bibliotecar a venit ca o împlinire în viaţa sa.

„Îmi place, fiindcă această profesie nu este rigidă. Nu există monotonie în activitatea de zi cu zi. Te poţi erija în orice: educator, profesor, psiholog, prieten etc. Sunt mulţumită, împăcată. Mă văd ieşind la pensie de la bibliotecă”, spune Claudia Chebac.

A presărat pasiune şi a reuşit să intre cu cititorii săi într-o comuniune aproape perfectă. „Trăiesc sentimente aparte faţă de persoanele de vârsta a treia. Îmi place să le ascult, să stăm de vorbă”, mărturiseşte bibliotecara.

Şi totuşi nu viaţa printre cărţi a reprezentat idealul Claudiei Chebac. Încă din copilărie visa să ajungă actriţă de teatru. „Nu ştiu dacă m-aş fi «asortat» cu filmele. Îmi plăcea să trăiesc emoţia aceea intensă de pe scenă. N-a fost să fie. Nu am încercat niciodată să dau la Institut, fiindcă nu m-au lăsat părinţii. Spunea mami că nu este o meserie pentru fete. Odată ce pleci de acasă, nu se ştie ce se va întâmpla”, povesteşte Claudia.

Părinţii au ţinut-o departe de teatru

Era prin clasa a VI-a când diriginta i-a remarcat talentul actoricesc şi i-a propus mamei să o trimită pe fată la studii la Bucureşti. Degeaba! De modă veche, aceasta nu s-a lăsat înduplecată.

„La serbarea de sfârşit de an, doamna dirigintă, o femeie extraordinară, mi-a dăruit o carte de Caragiale pe care a scris «Pentru mica mea artistă». O am şi acum. O păstrez cu mare drag”, spune Claudia. Într-un fel s-au altul, viaţa a ţinut-o totuşi aproape de lumea artistică. În cei 11 ani cât a lucrat ca laborant la Liceul din Nucet, a avut şansa să se ocupe de organizarea manifestărilor culturale din şcoală.

„Îmi aduc aminte cu mare plăcere de acea perioadă. M-am angajat un copil, la 19 ani. Am fost acceptată cu braţele deschise de colectiv. Pur şi simplu, m-au înfiat. Eu organizam balurile de absolvire, pe cele ale bobocilor, majoratele etc. Mă implicam foarte mult pentru că mi se părea mie că pot realiza cu alţi copii, ceea ce eu nu reuşisem”, mărturiseşte bibliotecara.

2009 a însemnat pentru Claudia Chebac momentul de glorie ca actriţă amatoare. Împreună cu colegii de la bibliotecă a pus în scenă, sub îndrumarea actorului Ştefan Ştefănescu de la Teatrul Municipal, o piesă de Caragiale. „Am realizat atunci ceea ce nu reuşisem vreodată, să primesc şi să simt aplauzele publicului. Nimic din ceea ce a urmat nu s-a comparat cu acel moment sublim, pe care l-am trăit la maximum”.

Claudia mai are o mulţumire sufletească. Fiul său, Andrei, îi moşteneşte talentul şi iubeşte teatrul la fel de mult ca şi ea. „Dacă vrea să facă teatru, eu îl voi lăsa, deşi tatăl lui spune că nu este o meserie sigură. Adevărul este că, astăzi, trebuie să gândim pragmatic, adică la latura materială”, spune Claudia Chebac.

Întrebări şi răspunsuri:

Aţi dorit să deveniţi actriţă. Nu regretaţi că nu aţi urmat Institutul de Teatru şi Film?
Nu, pentru că Dumnezeu mi-a dat o familie foarte frumoasă, la care ţin mult şi mă gândesc că, dacă plecam la Bucureşti, dacă terminam Institutul de Teatru, dacă mă implicam în această activitate, poate că nu reuşeam să o mai am. Pentru acest motiv, sunt împăcată cu gândul că nu mi-am împlinit visul.

Care vă sunt planurile de viitor?
Îmi doresc să reuşesc să dau finalitate Clubului Ecologiştilor. Adică, să îmi formez un public fidel care să mă caute, care să vină cu idei. Copiii sunt un pic reticenţi, fiindcă acum este altceva la modă: calculatoarele, cluburile, pub-urile etc. Mulţi consideră că, dacă se înscriu în Clubul Ecologiştilor, vor râde ceilalţi de ei. Mi-ar plăcea să fie mai interesaţi.

Ce-i place:

„Îmi place să am încredere în oameni. Îmi place să fiu loială. Nu uit niciodată un om care m-a ajutat, care mi-a fost alături la greu. Îmi place marea. Aş sta o lună în concediu la mare. Îmi place să zâmbesc, îmi place să fiu optimistă. Îmi place să trăiesc viaţa la maximum, ca şi cum aceasta ar fi ultima zi”, afirmă bibliotecara.

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac oamenii închistaţi, care nu zâmbesc, care atrag energiile negative. Nu îmi plac persoanele care calcă pe alţii pentru a se ridica. Nu îmi place minciuna. O accept uneori, dacă a venit ca urmare a faptului că persoana respectivă a fost strânsă cu uşa. Nu îmi place falsitatea”, spune Claudia Chebac.

Profil:

Născută: 4 octombrie 1970, Târgovişte.
Studii: Liceul Agroindustrial Nucet; Colegiul de Biblioteconomie-Arhivistică Târgovişte; Facultatea de Ştiinţe Juridice – Universitatea Valahia Târgovişte.
Familie: Căsătorită, un băiat şi o fată.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe targoviste@adevarul.ro!