Cezar Braşoveanu surprinde video realitatea de lângă noi

Târgovişteanul este interesat în special de peisagistică, imortalizând tot ceea ce i se pare unic, plin de viaţă

Timid, jovial, prietenos, Cezar ştie să surprindă cu ochiul camerei de luat vederi realitatea imediată. Nu este tocmai uşor, spune el, să fii pe fază când se deschide bobocul unei flori. „Aşa este şi în viaţă, în meseria de operator imagine. Trebuie să fii mereu în alertă, să uimeşti aparatul de luat vederi, iar apoi pe cei care îţi vor viziona imaginile”, afirmă Cezar Braşoveanu. Are o fetiţă. Daria. Are 5 ani. Atunci când o plimbă prin parc, îşi aduce aminte, cu oarece regret, de copilăria sa. „Era super. Ne jucam simplu, dar cu viaţă. Băteam mingea printre blocuri. Ne jucam de-a hoţii şi vardiştii. Acum, copiii sunt absorbiţi de internet, de jocurile pe calculator, de televizor. Se practică prea puţin mişcarea în aer liber. Am văzut că şi în parc sunt părinţi care-şi plimbă copiii cu maşinuţele electrice”, mărturiseşte Cezar.

Premiu pentru documentarul „Spartul Căluşului”
Pasiunea pentru camera de luat vederi a apărut destul de târziu. „Era după armată, prin 1995. Tata mi-a făcut cadou un aparat de filmat. Am primit camera cu plăcere. Am studiat-o. Mi-a plăcut”, îşi aminteşte Cezar. A fost interesat în special de peisagistică. Îi place să imortalizeze tot ce i se pare unic, plin de viaţă. Cezar iubeşte de asemenea evenimentele, ceea ce se întâmplă în jurul său. În 1998, a avut şansa să se angajeze cameraman la un post local de televiziune. „A fost nemaipomenit. A fost mediul în care m-am specializat. Am urmat şi cursuri la Bucureşti. Mi-a plăcut televiziunea. Am colindat tot judeţul. Am surprins viaţa aşa cum este. Urâtă, frumoasă. Mă mândresc cu reportajele, cu anchetele filmate”, spune Cezar. Cu filmul documentar „Spartul Căluşului”, realizat în colaborare cu Centrul Creaţiei Populare Dâmboviţa, a participat la două festivaluri. La Slătioara şi la Târgovişte, unde documentarul său a fost premiat. „Au fost concurenţi valoroşi din întreaga ţară. De la posturile mari de televiziune. Am fost mulţumit că am putut să văd cum decurge un asemenea eveniment. Am putut afla lucruri deosebite”. Cezar Braşoveanu spune că trebuie să ai multă răbdare pentru a realiza un documentar bun. Asta, pe lângă talent şi pasiune. „Nu poţi face un film în câteva ore. Ai nevoie de zile întregi. De săptămâni, poate chiar luni. Sunt destule momente pe care trebuie să le aştepţi. Nu este neapărată nevoie să le provoci. Totul trebuie să curgă de la sine”, afirmă Cezar. A lucrat şi la Bucureşti, pentru o firmă de publicitate. Realiza spoturi, fotografii de produs. „Umblam mult. Trăgeam sute de cadre până îmi ieşea ceea ce doream”. Tot din pasiune, dar căreia i se adaugă existenţa de zi cu zi, Cezar Braşoveanu filmează şi la nunţi şi botezuri, aşa cum fac mulţi din breasla operatorilor de imagine. „Oamenii sunt dornici să aibe amintiri cât mai frumoase, cât mai vii, cât mai inedite şi, ce este mai important, vor acum şi calitate artistică”, spune Cezar.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum este să lucrezi în televiziune?
Sincer, mi-a plăcut. Este uşor, dacă ştii să te completezi bine cu un redactor. În echipă se pot realiza lucruri deosebite. Eu am avut şansa asta. Păcat că acum, în Târgovişte, la posturile de televiziune, nu se mai realizează reportaje, nu mai este surprinsă viaţa în splendoarea ei. Suntem invadaţi de politică, de comentatori, de emisiuni de studio.

La nunţi, ai avut parte de întâmplări ieşite din comun?
Destule. Îmi amintesc că, înainte de a intra în sala de mese, ospătarii au scăpat tortul miresei pe jos. Altădată, undeva la ţară, s-au certat mirii între ei, iar socrii mari s-au supărat aşa de tare încât şi-au luat ceaunul cu sarmale şi au plecat acasă. În altă împrejurare, mireasa a fost luată în braţe de către ginere şi i-a picat din braţe...

Ce îi place:
„Îmi plac oamenii veseli. Evenimentele cu bună dispoziţie. Îmi place să comunic, să socializez. Mi-ar plăcea şi să călătoresc, dar, din păcate, nu prea am timp”, spune Cezar.

Ce nu îi place:
„Nu îmi plac oamenii răi. Fug de ei. Nu îmi plac cei care spun un lucru şi fac altceva. Nu îmi plac oamenii care nu sunt sinceri, cei care vorbesc mult şi realizează puţin, cei care vor să pozeze în profesionişti. Nu îmi plac oamenii care nu apreciază amintirile, care dau o mulţime de bani pe tot soiul de nimicuri, dar nu investesc în amintiri”, mărturiseşte Cezar.

Profil:
Nume: Cezar Braşoveanu
Născut: 23 decembrie 1973, Târgovişte
Studii: Liceul „Ion Heliade Rădulescu” Târgovişte
Familie: Căsătorit, o fetiţă - Daria.