Târgovişte: Angela Naomovici a tradus un ghid al Bucureştiului
0
Profesoară de limba engleză în şcolile din Dâmboviţa, Angi, cum o ştiu elevii, a tradus, în urmă cu un an, un ghid al Capitalei.
Angi, cum îi spun copiii şi prietenii, s-a născut în Bucureşti şi spune că a avut o copilărie frumoasă, unde jocul a fost preferat în fiecare zi. „Mă jucam cât era ziua de lungă, nu-mi aduc aminte când îmi făceam temele. Asta în comparaţie cu cei mici de astăzi, care sunt supraîncărcaţi şi nu au timp să mai copilărească”, spune profesoara de engleză.
La vârsta de 10- 12 ani a prins drag de cărţi. A găsit în podul casei un volum mare, ca o carte de telefon, care se numea „Da, de ce?”. Îşi aminteşte că avea multe ilustrate şi, de asemenea, răspunsurile la toate întrebările ei. „În acea carte am primit răspuns la întrebările: De ce nu cade soarele? De ce creşte iarba? De ce are omul umbră? De ce visează oamenii noaptea? A rămas o singură întrebare la care nu am găsit încă răspuns: Dacă nu ar fi cerul, ce ar fi?”, îşi aminteşte Angela.
Din acel moment a început să citească toate cărţile aduse de tatăl ei. „Am început să învăţ engleza în clasa a VI-a pentru că din clasa a II-a făceam limba rusă. Prima carte a fost cumpărată de tatăl meu: «Să învăţăm engleza fără profesor». Apoi, pentru că nu se găseau cărţi în engleză, a mers la aeroport la un pilot şi l-a rugat să-i aducă din Anglia «Opere Complete» de William Shakespeare şi o Istorie a literaturii engleze. «Nuvele» de Cehov este o carte la care ţin foarte mult, cumpărată tot de tatăl meu”, spune cu nostalgie profesoara.
Ştia din clasa a II-a că o să fie profesoară
La vârsta de 8 ani, Angi ştia că o să fie profesoară. S-a făcut dascăl având ca modele din şcoală pe învăţătoarea Elena Sandu şi pe profesoara de franceză din liceu, Sanda Ţionescu. Profesoara de engleză spune cu lacrimi în ochi că speră să le întâlnească în Eternitate şi să le poată povesti ce mult a învăţat de la ele.
Când a terminat facultatea, a primit repartiţie la şcolile din Şotânga, Dâmboviţa. „Pentru mine a fost un privilegiu să predau limba engleză copiilor din Dâmboviţa, începând cu cei din Şotânga şi terminând cu cei din Târgovişte, la Şcoala “Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti”. Părintele meu îmi spunea: «Tată, te duci acolo unde este nevoie de tine, să dai înapoi ceea ce ţi-au dăruit şi ţie alţii. Nici Eminescu nu s-a născut pe Ana Ipătescu în Bucureşti”, spune Angela.
A predat la Şotânga 7 ani, după care s-a angajat la un institut de cercetări în Bucureşti. În sâmbăta liberă, profesoara de engleză încerca să-şi aline dorul şi mergea să-şi vadă elevii din Şotânga. După doi ani şi opt luni, timp în care Angela a ocupat postul de traducător, s-a întors la catedră şi nu a mai plecat până la pensionare.
„Bucureşti, dragostea mea”
Ghidul „Bucureşti, dragostea mea/ Bucharest, my love” este un album reprezentând o imagine a Capitalei de ieri şi de azi. „Este oraşul în care m-am născut şi m-am şcolit şi găsesc că farmecul lui este nealterat”, spune profesoara.
Ghidul a fost lansat la Muzeul Municipiului Bucureşti la 18 decembrie 2008, o zi tristă pentru profesoara Angela. „Este ziua în care a murit mama mea şi poate acesta este motivul pentru care m-am angajat să fac traducerea din limba română în limba engleză. Acesta a fost un omagiu adus mamei mele şi oraşului în care m-am născut”, spune cu lacrimi în ochi Angi. S-a lucrat contracronometru pentru a nu întârzia tipărirea lui. „Nu voiam să-mi dezamăgesc nepoata, Mădălina Negrea, unul dintre coordonatorii proiectului. Am fost ajutată să termin traducerea în mai puţin de o săptămână de doi elevi ai mei, Andrei Bodeanschi, finul meu, fost elev al Şcolii nr. 2, şi Vlad Butucea, elev în clasa a XI-a la Colegiul “Carabela” din Târgovişte”, povesteşte profesoara Angela, care spune că o imagine face cât o mie de cuvinte.
Ce-i place:
Am patru raţiuni în viaţă şi toate încep cu litera “C”: copiii, cărţile, câinii şi caii. Iubesc muzica, literatura, teatrul, pictura şi călătoriile. De asemenea iubesc pictura şi pe Dumnezeu. Îmi place lucrul bine făcut.
Ce nu-i place:
Nu-mi plac lucrul făcut de mântuială, minciuna, răutatea, vanitatea, impostura şi prostia omenească.
Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost cea mai mare provocare?
Cea mai mare provocare a fost şi este privilegiul de a-mi face prieteni din toţi copiii cu care m-am intersectat în sfânta meserie de profesor.
Care au fost cei mai importanţi oameni din carieră şi din viaţă?
Tatăl meu şi maeştrii de la care am învăţat carte au fost oamenii cei mai importanţi din viaţa mea. Am învăţat foarte multe de la profesorii Leon Leviţchi, Dan Duţescu, Andrei Bantaş, Ioan Preda, Tania Duţescu, Mihai şi Domnica Spăriosu.
Profil:
Nume. Angela Naomovici
Născută. 12 iunie 1950, Bucureşti
Studii. Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi Germanice, secţia engleză-română
Familia. Două surori, doi nepoţi şi trei strănepoţi
Se încarcă comentariile...
