Angel Niculăescu, fotograf de modă veche

Angel Niculăescu

A învăţat singur să scoată fotografii pe hârtie, a montat singur un aparat de mărit şi a fost vocalul primei trupe de hard-rock din Târgovişte, Dracula.

Angel şi-a descoperit pasiunea pentru fotografie de când era mic şi stătea în preajma tatălui său, pasionat la rândul său de fotografie. „Avea un aparat rusesc, FED, făcea multe fotografii cu mine, şi mergea la fotografii vechi, de pe Centrul Vechi, la Echimenco de exemplu şi acolo lucrau împreună fotografiile”, îşi aminteşte Angel.

Acolo a văzut pentru prima oară cum arată un film foto sau un negativ. „Aveam rude în Basarabia, la Cetatea Albă şi aduceam de acolo filme şi diapozitive, nu erau de calitate, dar erau foarte ieftine. Aveam şi nişte cărţi de fotografie prin casă şi am început să citesc singur, erau informaţii generale dar care descriau şi tehnica de laborator”, povesteşte Angel.

Prima fotografie i-a ieşit „negativ”

După primele cunoştinţe acumulate a încercat să scoată singur o fotografie. Avea soluţiile necesare, însă îi lipsea un lucru esenţial, aparatul de mărit, foarte scump la vremea respectivă şi pe care nu şi-l permitea. „Am găsit o schemă a unui aparat, eu aveam un aparat de proiecţie vechi pentru diapozitive care avea cam aceeaşi structură, era diferită doar diafragma, am improvizat-o din hârtie neagră găurită la diferite diametre”, îşi aminteşte fotograful. „Am luat nişte farfurii mai vechi din casă, am pus soluţiile, totul a mers bine până când a ieşit poza. Ieşise varianta negativă pentru că am folosit un diapozitiv”, zâmbeşte Angel.

La 16 ani a mers la Casa Pionierilor, la profesorul Mazuru care după ce l-a întrebat despre cunoştinţele foto i-a spus că nu mai are ce să-l înveţe. „Am zis că nu se poate să ştiu totul, trebuie să mai fie ceva. Am început să lucrez alături de el formate mai mari şi foarte multe efecte care nu puteau fi obţinute decât în laborator şi care astăzi sunt făcute în Adobe sau în alte programe”, spune fotograful.

A fost solistul vocal al trupei Dracula

Trupa Dracula a apărut la începutul anilor ’90 şi a fost prima apariţie în materie de muzică hard-rock din Târgovişte. „Eu eram urlătorul şef, cântam genul Sepultura, mai cântam şi câte o Metallica pentru că era în vogă”, zâmbeşte Angel.

Au avut câteva apariţii la concertele de gen din acea vreme, dintre care cele mai importante au fost Metal-Fan în Bucureşti şi Sam Rock de la Satu Mare. „La Sam Rock, nu ştiu cum am ajuns să cântăm după o trupă locală şi după formaţia Altar, erau foarte cunoscuţi atunci. Ambele trupe au fost huiduite ba chiar se arunca şi cu pietre în ei. Ne-am zis atunci că dacă aruncă în ai lor cu pietre, nouă care venim din sud, oare ce ne vor face. Am decis să începem cu o piesă Sepultura. Am intrat repede pe scenă, am început să cântăm direct, s-a făcut linişte, publicul a venit aproape de noi şi a început să cânte”, zâmbeşte Angel.

„Când am cântat piesa noastră, „Scheletul care sapă”, o piesă frumoasă dupa Baudelaire, am rămas surprinşi să vedem că publicul ne ştia versurile. Am încheiat cu Seek and destroy de la Metallica şi am fugit repede de pe scenă. Au început să strige BIJO BIJO, mai târziu am aflat că de fapt vroiau un bis”, încheie Angel.

PROFIL:
Născut: 27 martie 1971, Târgovişte
Studii: Şcoala Postliceală - funcţionar bancar
Profesie: fotograf
Familie: singur

Ce-i place:
„Fotografia mi-a fost întotdeauna aproape de suflet, la fel şi muzica bună, adică rock, blues sau jazz.”

Ce nu-i place:
„Situaţia actuală, din toate punctele de vedere, politic, economic şi al calităţii oamenilor din jurul nostru, debusolarea în care se află societatea noastră”

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

Când ai prelucrat prima fotografie?
„Aveam 15 ani, nu mai ţin minte exact ce era în poză, ştiu doar că mi-a ieşit negativul pozei. Am parcurs toate etapele pe care le învăţasem din cărţi şi fotografia a ieşit ca un negativ. Iniţial am crezut că am greşit prepararea soluţiilor, abia mai târziu am înţeles greşeala după ce am luat la rând încă o dată cărţile despre fotografie. În loc de film negativ, am pus un diapozitiv şi astfel s-a inversat totul.” 

Cum ai cumpărat echipamentul necesar?
„Am primit nişte blugi LEVI’s, am convins-o pe mama că sunt mici şi mai bine îi vând pentru a lua alţii. Cu banii de pe blugi am cumpărat aparatul de mărit. A costat 1100 de lei. Ulterior am început să merg în Rusia cu treninguri şi cu adidaşi, vindeam şi cu banii obţinuţi cumpăram aparatură, era mult mai ieftină. Am adus multă hârtie, soluţii, filme şi aşa am început să aprofundez. Am avut avantajul de a avea material de lucru foarte mult.”