Târgovişte: Andreea Ionescu, un putător de cuvânt dedicat

Târgovişte: Andreea Ionescu, un putător de cuvânt dedicat

Este un purtătorul de cuvânt al Prefecturii Dâmboviţa, este pasionată de jurnalism, arheologie şi muzică şi îşi doreşte ca instituţiile publice să fie mai aproape de cetăţeni.

Andreea Ionescu nu s-a gândit niciun moment că va ajunge să reprezinte o instituţie precum Prefectura judeţului Dâmboviţa. A lucrat în presă timp de aproape cinci ani, iar de trei ani ocupă funcţia de purtător de cuvânt al Prefecturii. Ne-a povestit că iubeşte jurnalismul şi că pasiunea pentru presă a început încă din perioada liceului, în urmă cu aproape 12 ani, atunci când lucra la o revistă şcolară.

“Liceul Vladimir Streinu din Găeşti scotea, lunar, o revistă în care erau reportaje, interviuri cu profesori, colegi, erau luări de poziţie cu privire la anumite atitudini negative din şcoală, eram încurajaţi să gândim şi să scriem liber”, îşi aminteşte Andreea.

Pentru o scurtă perioadă a renunţat la a mai visa la jurnalism şi a vrut să devină arheolog. S-a înscris la Universitateaa Valahia din Târgovişte, la specializarea Arheologie, dar a fost dezamăgită de modul în care merg lucrurile în acest domeniu de activitate.

“Am fost foarte dezamăgită după un an. Am mers în practică, pe un şantier arheologic şi am hotărât să mă întorc către presă, văzând modul superficial în care se lucra la momentul respectiv pe şantiere şi lipsa de perspectivă a arheologiei în România, la acel moment”, a mai precizat purtătorul de cuvânt al Prefecturii Dâmboviţa.

S-a angajat la vârsta de 19 ani

S-a angajat la 19 ani şi primul loc de muncă a fost la un cotidian local din Târgovişte, în funcţia de corector. După doi ani a devenit secretar de redacţie şi a lucrat la acest cotidian timp de cinci ani. Nu a renunţat la facultate, pe care a absolvit-o în anul 2004.

În urmă cu trei ani a devenit purtătorul de cuvânt al Prefecturii Dâmboviţa, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Povesteşte că i s-a părut o glumă atunci când i s-a spus că va fi contactată de prefectul judeţului de la acea vreme, Aurelian Popa, pentru a-i propune să lucreze în cabinetul său.

Îşi aminteşte că decizia de a pleca de lângă cei cu care a lucrat timp de cinci ani a venit foarte greu, dar după nopţi de nesomn, după zile de frământări a hotărât că este timpul să meargă mai departe în carieră.

“Propunerea venită din partea prefectului Aurelian Popa a fost surprinzătoare la acel moment, pentru că nu m-am aşteptat niciodată să trec de cealaltă parte a baricadei, deşi trebuie să recunosc că îmi doream asta. Nu pot să spun că a fost o decizie uşoară să vin la Prefectură, am stat foarte mult în cumpănă, pentru că aveam o echipă foarte bună la ziar şi imi era teamă că nu mă voi ridica la nivelul aşteptărilor venite din partea celorlalţi”, a spus Andreea Ionescu.

N-a fost uşor. Domeniul era nou, câteva luni nu a făcut decât să studieze legislaţia, să cunoască oamenii din echipă, să înţeleagă nevoile instituţiei, dar şi pe ale cetăţenilor. Recunoaşte că au fost şi greşeli în prima perioadă. Îşi aminteşte de prima conferinţă, pentru care nu a ştiut cum să se pregătească şi a fost taxată de jurnalişti. S-a scris la vremea respectivă despre faptul că s-a văzut stângăcia de care recunoaşte că a dat dovadă.

A lucrat cu trei prefecţi: Aurelian Popa, Mirel Lazăr şi Iancu Caracota şi de la fiecare a învăţat câte ceva.

“Atunci când esti consilier de imagine, trebuie să-l cunoşti foarte bine, să înţelegi cum gândeşte, ce plan managerial îşi propune pentru a putea sa-l traduci publicului larg. Eşti foarte aproape de şeful direct, lucrezi în mod direct şi atunci este normal să ajungi să înţelegi exact ceea ce vrea”,a mai spus Andreea.

S-a lovit de reticenţa multor colaboratori

Andreea Ionescu spune că s-a simţit frustrată de multe ori că fluxul informaţional între Prefectură şi celelalte instituţii nu funcţionează aşa cum ar trebui, că mulţi nu înţelegeau de ce trebuie să existe o relaţie deschisă cu jurnaliştii, i se spunea că se agită prea tare, că nu are rost şi că ar trebui să lase lucrurile aşa cum erau.

“Munca mea înseamnă să nu las lucrurile în voia sorţii. Trăim într-o societate în care informaţia circulă foarte repede şi am observat că instituţiile publice se mişcă mult mai greu din acest punct de vedere decât societatea. Simt că munca mea nu este în zadar atunci când reuşesc să aduc în atenţia publică probleme ale cetăţenilor şi care ajung să se si rezolve. Recunosc că atunci când un caz este mediatizat intens, îşi găseşte mai repede rezolvarea”, a mai spus ea.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de greu este să fii purtător de cuvânt al Prefecturii?

Dacă priveşti lucrurile responsabil ajungi, pe o scară de la 1 la 10, undeva pe la 8. Este dificil, dar e o muncă frumoasa, trebuie să ai o anumită atitudine, anumite aptitudini, pentru că nu toţi vor să lucreze cu presa, mulţi sunt stresaţi de a apărea în faţa camerelor de luat vederi, responsabilitatea vorbelor este mare.

Îţi mai rămâne timp şi pentru altceva?

Mie îmi place să cânt la chitară şi îmi găsesc întotdeauna timp pentru această pasiune. Recunosc că sunt renunţări, este o funcţie de vizibilitate, nu te poţi expune în situaţii penibile în public, nu te dai în spectacol, ai grijă de imaginea ta. Ai timp pentru familie şi prieteni, dacă vrei lucrul asta.

Ce îi place?

Îmi place să lenevesc, atunci când am timp, să cânt, să discut cu oamenii inteligenţi, să citesc, dar nu prea am timp

Ce nu-i place?

Nu îmi plac oamenii ipocriţi, urăsc mincinoşii, nu îmi place când sunt considerată mult prea tânără pentru responsabilităţi mari. Nu-mi place că lucrurile nu sunt tratate riguros şi că preferăm să luăm partea superficială şi în acest fel suntem victime sigure ale manipulărilor de toate felurile, nu-mi plac oamenii care uită de unde au plecat.

Profil:

Născut 5 iulie 1982, Găeşti
Educaţie: Universitatea Valahia, facultatea de Istorie-Arheologie
Familie: necăsătorită