Anda Maria Popescu îngrijeşte câinii fără stăpân

În urmă cu şase ani, tânăra educatoare, fiindcă asta face Anda în viaţa de zi cu zi, a început să se lupte cu autorităţile pentru cauza câinilor fără stăpân.

A iubit animalele de când se ştie. “Părinţii mă găseau des spălând pisici în cadă, cu intenţia de a le păstra. Nu m-au lăsat niciodată, fiindcă am locuit la bloc şi nu agreau ideea”, îşi aminteşte Anda. În urmă cu şase ani, tânăra educatoare, fiindcă asta face Anda în viaţa de zi cu zi, a început să se lupte cu autorităţile pentru cauza câinilor fără stăpân. “Într-o iarnă foarte geroasă, la mine la bloc, o căteluşă a fătat 13 căţei. M-a impresionat mult să văd acele mogâldeţe înotând prin zăpadă. I-am hrănit toată iarna, i-am văzut crescând, pentru ca apoi, în luna iunie să îi găsesc pe toţi otrăviţi. Nici măcar bunul simţ să-i strângă nu au avut “domniile lor”. Sunt convinsă că a fost mâna primăriei. De atunci am devenit foarte dedicată câinilor fără stăpân. Mi se pare imposibil să nu simţi ceva atunci când te uiţi în ochii lor. Eu simt foarte multă dragoste, speranţă, recunoştinţă, înţelegere, înţelepciune. Toate aceste daruri le-am primit în ultimii şase ani din partea “fiarelor” pe care românii vor să le eutanasieze”, spune Anda Popescu.

Nu doreşte câini pe stradă

În 2007, Anda Popescu a pus bazele Asociaţiei “Câinele meu”. A fost un demers obositor, tipic pentru România. “Trei luni de zile am fost plimbată între diverse birouri, dar acum reprezint singura asociaţie de acest gen din judeţ. Suntem cinci membri activi. Eu nu doresc câini pe stradă pentru că ei suferă de foame, sete, frig, singurătate şi, în final, pentru că nu este normal să existe un număr atât de mare de animale nesupravegheate pe străzi”, ne mărturiseşte Anda. Tânăra se implică necondiţionat pentru ajutorarea animalelor fără stăpân. “După ce ajung acasă, sunt liberă să hrănesc pui abandonaţi, să alerg după câini bolnavi de râie în încercarea de a le strecura pastile, să recuperez câini paralizaţi din gârlă şi să-mi plimb câinii proprii. Recunosc faptul că uneori mă simt obosită şi mi-aş dori să am puţină linişte, însă sunt conştientă că o problemă atât de amplă nu poate suferi nicio amânare. Viaţa animalelor este mult prea importantă pentru mine pentru a-mi permite să ignor vreun strigăt de ajutor”, mărturiseşte Anda.

Autorităţile sunt şi surde, şi oarbe

Lupta cea mare o duce cu autorităţile, care au dovedit insensibilitate faţă de problematica câinilor fără stăpân. “Dialogul este inexistent. Am întâmpinat ostilitate şi zeflemea. Deşi sunt de acord că România se confruntă cu probleme mult mai grave, nu pot să nu visez că vom trăi şi noi într-o ţară civilizată, unde caii şi vacile nu se plimbă nestingheriţi prin rondurile din parcul central. Ceea ce trebuie să înţeleagă autorităţile din România este că noi nu dormim, deci soarta animalelor nu va rămâne în mâinile lor”, susţine Anda Popescu.



Întrebări şi răspunsuri:

Cum sunt priviţi iubitorii de animale?
Suntem catalogaţi drept babe isterice şi femei fără căpătâi. Suntem hărţuiţi, suntem înjuraţi. Oamenii nu ştiu că nu noi suntem de vină că România este plină de câini fără stăpân. Este vina autorităţilor, care, deşi primesc bani de la buget, nu rezolvă această problemă. De ce? Pentru că este rentabil să existe câini pe străzi, aceştia reprezentând o sursă de venit pentru buzunarele dumnealor.

Cum trebuie să acţioneze autorităţile pentru a eradica fenomenul câinilor fără stăpân?
Sterilizare şi returnare în teritoriu. Întâi, trebuie acţionat pentru sterilizarea câinilor fără valoare chinologică  care au stăpân. Apoi, trebuie ca toate animalele de companie să fie înregistrate, iar abandonul să fie drastic pedepsit. Toate ţările din Uniunea Europeană sunt de acord cu eficienţa acestui program (Catch-Sterilize-Return), care a dat roade şi la noi în ţară, în Oradea, unde, din aproximativ 4800 de maidanezi, au mai rămas doar 400.


Ce îi place:
“Îmi place să citesc, să-mi plimb căteluşele la iarbă verde, să înot. Îmi place să “meşteresc” bijuterii, mărţişoare de lut, felicitări, folosind tehnica Quilling (răsucire a unor fâşii de hârtie colorată)”, spune Anda.


Ce nu îi place:
“Nu îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme şi nu prea agreez gătitul. Nu-mi plac reţelele de socializare, prefer să vorbesc faţă în faţă cu prietenii mei. Nu-mi place să-mi investesc timpul în relaţii fără viitor, aşa că evit discuţiile fără rost mijlocite de astfel de reţele. Nu-mi plac filmele de groază, telenovelele, fotbalul, emisiunile gen: “Schimb de mame” şi altele asemenea”, mărturiseşte Anda.


Profil

Numele: Anda Maria Popescu
Născută: 11 august 1982 la Ploieşti
Studii: Liceul Pedagogic Ploieşti şi Facultatea de Ştiinţe Juridice, secţia Jurnalism Târgovişte
Familie: căsătorită de doi ani